Si totuși există cultură…

 

 Au fost dintotdeauna oameni care au lucrat împotriva tendințelor vremurilor pe care le-au trăit. Oameni care – atunci când superficialitatea și nepăsarea devin cuvânt de ordine în jur – se apleacă cu mai multă stăruință și devotament asupra lucrurilor serioase, lucrurilor importante, lucrurilor care merită să dureze. De multe ori acești oameni nu primesc toată … Read More ›

Veșnica minciună. Bine.

 

 Pe Adrian l-am cunoscut prin 1992 cred, când amândoi ne angajasem profesori suplinitori la Liceul Auto. Care liceu constituise atunci pentru amândoi un loc de refugiu, acceptat de nevoie. Pentru mine după ce eșuasem în încercarea de a fi întreprinzător, cu clasicul butic. Eșuasem pentru că nu avusesem și eu un televizor color pe care … Read More ›

Să fii în rostul tău…

 

 ROST, s. n. – Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. Există oameni care se gândesc mai des decât alții care este rostul lor pe lume. Dar își pun întrebări și despre rostul lumesc al anumitor lucruri care ne înconjoară. Unii se opresc aici, la  gândit și întrebat. Alții se … Read More ›

Toată marfa-i în picioare!

 

 Ciușcă Mirosul ciorbei de burtă, acrișor și cu aromă de usturoi proaspăt zdrobit, se ridica încet din bol spre fața Băiatului. Acesta saliva copios, anticipând întâlnirea cu plăcerea. Pe o farfurioară alaturi, lângă smântână, se răsfățau câteva ciuști dolofane, de un verde crud. Băiatul se uită cum Nelu își dregea ciorba cu amestecul de oțet … Read More ›

Ultimii. Și cei de pe urmă?

 

 Autobuzul obosit frână cu zgomot, dar și cu un scârțâit ușor strident, drept în mijlocul câmpului. -Nea Gică, să treci pe la atelier, să-ți verifice saboții, se auzi vocea șefului de coloană. Băiatul auzea murmurul ocupanților, dar toată atenția îi era concentrată asupra a ceea ce se vedea prin parbrizul imens, ușor murdar pe la colțuri. … Read More ›

Nu poţi clădi o casă fără lemn şi cuie.

 

 În 2007 Ray Bradbury a trimis o piesă de teatru, numită Leviathan 99, unui teatru universitar american. Piesa era bazată pe mitologia din Moby Dick și era un tribut adus lui Melville. Un căpitan orb conducea echipajul unei nave spațiale prin cosmos, în căutarea Marii Comete Albe, ca să o distrugă. Teatrul respectiv i-a răspuns că nu … Read More ›

Primăvara eroului

 

 În primii ani de facultate aveam în programă, printre altele, și materia dragă inimii mele, respectiv Istoria. Era o materie care-și găsise cu greu loc printre materiile inginerești, iar asta doar pentru că putea fi un eficient instrument de propagandă. De aceea se finaliza cu un colocviu, practic cu o lucrare scrisă, ceea ce ne … Read More ›

Să nu uiți, Darie!

 

 În sală oamenii începeau să intre în grupuri de câte doi-trei, impulsionați de către activiștii ce ieșiseră afară special pentru asta. Cei mai în vârstă se așezau repede mai în spate, cât mai departe de prezidiu, pe baza experienței de ani de zile. Cei tineri se plimbau ușor dezorientați prin salăa, căutând un loc unde … Read More ›