Întoarcerea

Fragment din volumul „Privirea spre cer” Sofița ajunse la SMT Ziduri, într-o dimineață de luni a lunii martie, o dimineață răcoroasă dar însorită, prin aer umblând parcă deja adieri de primăvară. Primul ei gând, după ce-și aruncă bagajele în dormitor și-și îmbrăcă salopeta veche de lucru, fu să-și vadă tractorul. Așa că sări câte trei … Read More ›

Mascații! Vin mascații!

Câinii priponiți în lanț începeau să dea semne de neliniște și să se învârtă în jurul cuștilor, cu urechile ciulite a ascultare. Găinile lăsate slobode să mai ciugulească câte ceva prin bătătură se opreau și ele, cotcodăcind ușor a mirare. Din depărtare începea să răzbată ușor un ropot de tobe. Când și când se auzea … Read More ›

Între chin și amin, musai sǎ ne amintim!

Când ați văzut ultima dată sute de oameni în fața unui cinematograf, așteptând să intre la film? Și când ați văzut ultima oară o sală de aproape 800 de locuri plină ochi, la un film românesc? Cam de mult, nu-i așa? Toma Enache, regizorul rebel care preferă să-și finanțeze proiectele din donații și sponsorizări, pentru … Read More ›

Mâine-n zori când sună goarna… ♪♪♪

Goarna sunase stingerea, semn că ora 21.30 sosise. Gornistul de astăzi, unul nou, era mai meseriaș, așa că se jucase puțin cu melodia militară, împrumutând ritmuri din celebra Il silenzio, a lui Nini Rosso. Băiatul tresărise când recunoscuse ritmurile, avea vinilul acasă și-l ascultase de multe ori, până să plece în armată. I se puse … Read More ›

Si totuși există cultură…

Au fost dintotdeauna oameni care au lucrat împotriva tendințelor vremurilor pe care le-au trăit. Oameni care – atunci când superficialitatea și nepăsarea devin cuvânt de ordine în jur – se apleacă cu mai multă stăruință și devotament asupra lucrurilor serioase, lucrurilor importante, lucrurilor care merită să dureze. De multe ori acești oameni nu primesc toată … Read More ›

Veșnica minciună. Bine.

Pe Adrian l-am cunoscut prin 1992 cred, când amândoi ne angajasem profesori suplinitori la Liceul Auto. Care liceu constituise atunci pentru amândoi un loc de refugiu, acceptat de nevoie. Pentru mine după ce eșuasem în încercarea de a fi întreprinzător, cu clasicul butic. Eșuasem pentru că nu avusesem și eu un televizor color pe care … Read More ›

Să fii în rostul tău…

ROST, s. n. – Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. Există oameni care se gândesc mai des decât alții care este rostul lor pe lume. Dar își pun întrebări și despre rostul lumesc al anumitor lucruri care ne înconjoară. Unii se opresc aici, la  gândit și întrebat. Alții se … Read More ›

Toată marfa-i în picioare!

Ciușcă Mirosul ciorbei de burtă, acrișor și cu aromă de usturoi proaspăt zdrobit, se ridica încet din bol spre fața Băiatului. Acesta saliva copios, anticipând întâlnirea cu plăcerea. Pe o farfurioară alaturi, lângă smântână, se răsfățau câteva ciuști dolofane, de un verde crud. Băiatul se uită cum Nelu își dregea ciorba cu amestecul de oțet … Read More ›