Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 1091 ori!
foto: hetel.ro
Aşa cum Moise i-a plimbat 40 de ani prin deşert pe israeliţii însetaţi, până să-şi dea seama care este adevăratul lor Dumnezeu, tot aşa Curtea Constituţională plimbă 40 zile “boborul” insetat de sânge prin meandrele democraţiei, până să-şi afle preşedintele “care este”.
Nu ştiu cum va suna motivarea amanării dictată de curte, dar frică mi-e ca ea este inspirată din povestea lui Nastratin, cea cu prizonierul care – pentru a-şi salva viaţa, se angajează sa înveţe calul preferat al sultanului să vorbească într-un an de zile. Cu motivaţia plină de înţelepciune că într-un an se pot intampla multe:
– poate moare sultanul;
– poate moare calul;
– poate învaţă calul sa vorbească.
Cam aşa gândiră probabil si judecătorii Curţii, prinşi la inghesuială şi de la stanga şi de la dreapta, sperând ca in cele 40 de zile sa se întâmple vreo minune, mai mult sau mai puţin biblică:
– poate ca stând 40 de zile degeaba, neavând cu ce sa-şi umple timpul si obligat fiind sa gandească, marinerul îşi va da demisia, cerând sa fie debarcat, dar nu „pe uscat”;
– sau poate ca stând 40 de zile degeaba, şi încercand să-şi umple timpul şi stomacul cu whiskeane, marinerului îi va ceda ficatul, şi se va duce acolo unde se duc toti marinarii, cand nu mai pot ridica paharul la gură;
– sau mai ştii, poate cuprinsi de remuşcari, liderii USL îsi vor pune cenuşă în cap si vor veni la mariner, spunându-i: “Iartă-ne Căpitane dacă ţi-am greşit, hai sa ne împăcăm şi sa te întorci la timonă. Că vremurile sunt grele, şi deşi ar mai fi câte ceva de furat in ţărişoara asta, e greu tare cand ne pârâm unii pe alţii la Înalta Poartă toată ziua.”
Cum “Capul lui Moţoc vrem!” e deja laitmotiv în istoria românilor, viitorul marinerului nu se vede de loc în roz, fie el şi rozul ţinutelor Elenei Cosânzeana, prima turistă a ţării de până mai deunazi. Si din păcate pentru el acesta nici nu mai este pe cai mari, ca sa găsească o scăpare ca aceea găsită de Alexandru Ilias Vodă pe la mijloc de ev mediu.
Căci acest Alexandru Ilias Vodă când a simţit că pierde tronul, aflând că un alt pretendent vine cu sprijin turcesc să ia domnia, a strâns în grabă curtea de slujitori credincioşi, mulţi dintre ei aduşi din ţara grecească ca “specialişti în taxe si impozite”, şi a dat pinteni spre cea mai apropiata graniţă, cea cu Polonia. Aflând megieşii de fuga domnului, degrabă l-au inconjurat la iesirea din târg, cu zgomot mare, urlete şi ameninţări, vârându-i spaima adânc în suflet. Spre norocul lui strigătele cele mai frecvente au fost cele de:
-Dă-ne Doamne pre greci, să-i vătămăm!
Aşa ca Alexandru Ilias le-a dat spre studii anatomice slujitorii greci, el continuând fuga spre ţara leşească, blestemând in gând zguduirile rădvanului, cauzate de lipsa autostrăzilor de prin nordul Moldovei.
Interesant este că deşi strămoşii lor s-au afirmat pe pământ mioritic ca mari specialişti în încasat impozite de la ţărani, carora le luau şi pielea de pe ei, grecii actuali par a avea mari probleme în colectarea lor, e drept ca de la propriii cetăţeni de data asta. Dar cum Traian nu mai e pe tron la Cotroceni, e mai greu să le dea incă o data bizonilor înfuriaţi fie “capul lui Boc”, fie “pre grecii” Videanu, Berceanu sau Udrea, cum i-ar fi stat la îndemână pană mai deunăzi.
Asa ca pâra la Înalta Poartă, însoţita de peşcheşurile de rigoare, ar putea să mai fie singura scăpare a sa de la galere…
Iar noi îl vom consola, transmiţându-i cu compasiune vechea urare populara pe la 1946:
-Căpitane, nu fi trist! Garda merge înainte prin Partidul Comunist!
USL-ist? PDL-ist? PNL-ist?
Silviu Macrineanu
Constanta, 02.08.2012
Acest articol a fost citit de 1091 ori!
