M-am suit în dealul Clujului… ♪♪♪

Și a venit ziua mult așteptată, în care lansarea volumului „Trei” avea să aibă loc în mod oficial, în cadrul evenimentului „Citit încrucișat/ Keresztszemek”, la Sala Radio din Cluj.
După un drum de aproape 700 km, condimentat cu două imposibile cozi pe Centura Bucureștiului și pe segmentul Sebeș-Alba Iulia, am zărit în departare Mecca autorilor de volum colectiv, orașul semnalizat cu celebrele tăblițe:
Cluj Napoca/Kolozsvár/Klausenburg/Mvnicipium Ælivm Napocense.
M-am bucurat mult când am văzut că sașii și romanii s-au întors în Ardeal, ba – mai mult – reprezintă peste 20% din populația unui oraș precum Clujul… 🙂
Cazarea și masa s-au desfășurat în Floreșți, cea mai mare comună din România, care mie mi s-a părut mai mult decât familiară, semănând foarte bine cu Mamaia. Aceeași îngrămădire de construcții de prost gust, aruncate claie peste grămadă, aceleași șiruri de blocuri ce parcă stau să se prăbușească pe șiruri de vile (hai să le zicem așa), alte blocuri ce păreau asemănătoare căminelor de nefamiliști de altă dată, alei minuscule, în același timp circulate și de mașini și de oameni, iar traficul – ce să mai vorbim? Norocul meu că Pensiunea Maria (nu cea de pe drumul mare), situata pe o stradă de case, dintr-o zonă liniștită, era exact acolo unde o lăsasem acum 7 ani. Ce-ar fi de spus în favoarea Floreștiului: mâncare bună, porții generoase, prețuri așa și așa.
Dimineața din sâmbăta lansării a început super bine, cu uitarea cheilor de la mașină în interiorul acesteia, pe banchetă, și închiderea ușii în mod ferm. Aferim, bre, ăsta da pocinog! După ce m-am crezut David Copperfield vreo două minute, și am încercat să scot cheile – cu puterea minții – prin tubulatura de la aerul condiționat, am revenit la realitate.
1
Eram îmbrăcat corespunzător, cu tricoul Corbilor Albi pe mine, aveam cărțile despre care trebuia să vorbesc în cameră la pensiune, până la eveniment mai era peste o oră, portofelul era la purtător. Problema este că sâmbăta și duminica se găsesc greu meșteri gata să-ți recupereze cheile din mașina închisă, așa că eram puțin disperat.
Hai să-l sun pe Csaba Szabo, organizatorul Galei „Citit încrucișat/ Keresztszemek”, în cadrul căreia se lansa și volumul nostru, să-i spun că s-ar putea să intârzii. Binențeles că nu m-am gândit că omul era asaltat de dimineață de telefoane, atât de la participanții și oamenii implicați în organizare, cât și de la cei 6-7 inși ce veneam din toate colțurile țării.
2
Așa că am avut un dialog de genul:
-Salut, Csaba, Silviu sunt.
-Salut! Ai ajuns?
-Da, dar am o problemă! Mi-am blocat cheile de contact în mașină, și mi-e frică să nu întârzii. Știi cumva vreun mecanic cu care să vorbim, să mă ajute?
-Stai, stai puțin, că-s zăpăcit de probleme. Cheile sunt închise în mașină, am înțeles bine?
-Da.
-Ia spune: tricoul cu Corbul Alb este pe tine?
-Da, dar…
-Cărțile despre care vei vorbi le ai la tine?
-Da, dar…
-No, atunci calmează-te, ia un taxi, vino la eveniment, iar după amiază o să stăm liniștiți să ne gândim, să vedem cum facem. Că toate au rezolvare, să știi…
Calmul ardelenesc imperturbabil parcă mi s-a transmis direct în vene, mi-am adus aminte că și bunicul meu era un om calm, până să plece din Ardeal și să se stabilească în Regat, am respirat adânc de trei ori, și mi-am revenit. În 10 minute mi-am sunat toți cunoscuții din zonă, cerând asistență, iar când îmi urcam consoarta în taxi aveam deja confirmarea că un mecanic e în drum spre Florești, să rezolve problema.
La Sala Radio din Cluj agitația începuse deja, invitații și participanții soseau pe rând, se făceau probe de microfon, mici scenarii, repetiții finale. Pentru mine bucuriile au venit în valuri, în maximum 30 de minute. L-am cunoscut pe Csaba, editorul nostru, pe care l-am și pierdut după 30 de secunde, copleșit de probleme cum era. M-am reîntâlnit cu Marius Dobrin, coautorul din Craiova, cel care a oprit locomotiva pentru 5 minute la Constanța, mai de mult, ca să putem face cunoștință! Și am cunoscut-o și pe Erika Mărginean, al treilea autor al volumului, care a făcut și corectura sa, pro bono, drept pentru care îi port veșnică recunoștință.
e5
Apoi a sosit bunul meu prieten din facultate, Nelu Moldovan, împreună cu soția, tocmai de la Reghin. Din dorința de a împărtăși împreună bucuria debutului. Și a venit să ne cunoaștem și Vincze Zoltán, prieten virtual nevăzut până sâmbătă, cu care am împărtășit și bucuria cunoașterii, nu numai a lansării. Și, ca bun prieten, a adus și un amic al său, pe Sergiu Crăciun, a cărui devenire în viață merită povestită, dar cu o proximă ocazie.
4
Am cunoscut și restul echipei Corbilor Albi, o echipă „multă și cultă”, Horia Picu, M.G. Manole, Adriana Macsut și mulți alții, sper să nu se supere membrii săi pe care nu-i mai amintesc aici. Seara, reîntâlnirea cu un nepot de verișoară, pe care nu-l mai văzusem de prea mulți ani, a fost cireașa de pe tort.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit la eveniment?
Implicarea precum și emoția transmisă de elevii români şi maghiari de la Şcoala generalӑ ʺOctavian Gogaʺ din Cluj, care au recitat încrucișat, în română și maghiară, poezii din Goga, Eminescu și Coșbuc, respectiv Ady Endre, Petőffi Sándor sau József Atilla.
Munca unor profesoare inimoase, care nu erau de literatură, dar care au făcut posibil spectacolul. Mulțumim, Nyakas Magdolna, Alina Teodorescu și Cerasela Varga!
Momentul în care o profesoară din Maramureș, ucraineancă de origine, a recitat Taras Sevcenko în ucraineană și română. Iar Csaba Szabo în limba maghiară. Mulțumim mult și ție, Maria Laver!
Dialogul purtat de moderatorul Csaba cu Andrei Csiplo, un tânăr român din Ungaria, născut la Bătania (Battonya), care este beneficiarul unei burse oferită de Corbii Albi.
Faptul că au fost intercalate în spectacol materiale filmate și muzică rock, pe placul tinerilor din sală.
Ideea ca tinerii elevi să ne ia interviuri nouă, celor trei autori, obișnuindu-i astfel cu scena și cu rigorile muncii de ziarist.
Dezinvoltura cu care Csaba Szabo schimba cele două limbi, aproape instantaneu, pentru a traduce ce spunea în fiecare dintre ele.
3
Una peste alta nu puteai să nu pleci încărcat de energie pozitivă din sală, la finalul evenimentului. Tinerii se bucurau de reușită, români și maghiari deopotrivă, adulții discutau planuri de viitor, reporterii prezenți luau interviuri, în ambele limbi. Oamenii se înțeleg – trecând peste bariera lingvistică – atunci când împărtășesc pasiuni și păreri comune. Sau poate nu le împărtășesc întru totul, și atunci dezbat pe tema lor, pentru a vedea ce îi separă și ce îi apropie. Gala „Citit încrucișat/ Keresztszemek” a fost în mod evident despre dialog. Ceea ce Corbii Albi încearcă să promoveze, după puterile lor. Oferind cărți de autori maghiari românilor, și de autori români maghiarilor, încurajându-i să descopere și altă cultură. Oferind burse unor tineri români din afară granițelor țării.
Publicând cărți ale bloggerilor colaboratori, pentru a promova diversitatea ideilor.
Pași mici, dar atât de necesari…

♪♪♪
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram
La izvoare lângă fag, măi
Unde ne-o fost locu’ drag, măi
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram.

Please follow and like us:
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.