Jurnal de bord – Je suis manager…

Acest articol a fost citit de 692 ori!

Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când – obosit de 15 ani de multinaționale – m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici nu m-am instalat bine, că îl văd pe patron supărat.

-Ce-i, A…., de te tot văd supărat?

-Ce să fie? Avem un agent la Buzău, unul B, care nu depune banii la timp, îi ține cu lunile. Acum are peste 6000 de euro să ne dea, și n-are nici un gând. Noi am depus banii ăștia la asigurători, ca să nu ne trezim cu daune și să suferim regres din partea lor.

-Și vinde mult omul asta, cât de important este pentru firma ta?

-Nu vinde extraordinar, aș scăpa de el și mâine, dar rămân cu gaura.

-Aha! Nu vrei să-i facem o vizită, poimâine, la Buzău? Mă introduci pe mine ca noul director, care nu vrea să preia gestiunea cu găuri, și taci. Dar taci! Asigură-te că poimâine e acolo, și nu ne lasă cu ochii în soare.

Și așa m-am dus la Buzău, unul din orașele copilăriei mele. Domnul B ne aștepta, îngândurat, mai ales că venisem și cu o colegă care să facă un punctaj. Patronul m-a prezentat, eu am dat mâna și m-am uitat urât la el. Vreo două ore, cât a durat punctajul, n-am făcut decât să-l urmăresc cu privirea, încruntat, pe dl B. Atmosfera era de-a dreptul apăsătoare. La un moment dat omul îmi spune, deja nesigur:

-Ies și eu să fumez o țigară. Nu plec!, adăugă, speriat că aș fi putut crede că o șterge.

Punctajul odată terminat, am convenit suma, apoi am întrebat sec:

-Ce facem? Vreau să plec cu banii la Constanța.

-Aaaa, stai puțin, să dau niște telefoane, să văd ce pot strânge.

După 5 minute pleca, lăsându-ne la birou. A revenit după vreo două ore cu mai bine din jumătate din sumă, și cu o tăntică cam la 35-40 de ani.

-Uite, A…., am strâns o parte, plec după restul. Dar vreau să vă spun ceva: eu vreau să lucrăm în continuare, sunt foarte mulțumit de colaborarea cu voi. De aceea vă propun ceva, fiindcă știu că nu mai aveți încredere în mine. Firma mea o va prelua d-na N, aici de față, ea o va administra, eu nu mă mai amestec. Vă las să vorbiți cu dânsa, până mă întorc cu restul de bani.

Am făcut schimb de cărți de vizită cu d-na și am trecut la discuții.

-Știți, domeniul asigurărilor este mai delicat, ați mai lucrat, aveți ceva experiență?

-Nu, dar cât de greu poate să fie? Eu acum conduc o firmă cu 8 angajați, să știți.

-Nu vă supărați, dar ce profesie aveți? Pe cartea de vizită scria Administrator.

Eu, domnul Silviu, sunt manager de profesie!

Ta na na! Trebuie să recunosc că am rămas puțin fără aer.

-Manager? Ați terminat la Valahia probabil?

-Da! Dar vai, de unde știți?

-Am dedus, doar acolo se pregătesc cu adevărat manageri, din câte știu.

Recunosc că n-am mai putut conversa cu d-na manager, și m-am concentrat pe problemele curente. Pe la ora 16.00 domnul B ne dădea și restul de bani, scuzandu-se că nu găsise decât euro. Ne-am despărțit în termeni călduroși de tandemul N&B, convins că va continua să colaboreze cu noi pe aceleași coordonate.

A doua zi, la ora 9.00, am scris rezilierea contractului de agent, am înregistrat-o, și le-am trimis-o pe mail.

Acest articol a fost citit de 692 ori!

Please follow and like us:

One Reply to “Jurnal de bord – Je suis manager…”

  1. Aveam un coleg de camin din Medgidia care ne spunea ca este student la facultatea de directori.
    Se intampla in anii 90, in Regie, si se referea la Facultatea de Management ASE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.