Jurnal de bord – Je suis manager…

Acest articol a fost citit de 710 ori!

Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când – obosit de 15 ani de multinaționale – m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici nu m-am instalat bine, că îl văd pe patron supărat.

-Ce-i, A…., de te tot văd supărat?

-Ce să fie? Avem un agent la Buzău, unul B, care nu depune banii la timp, îi ține cu lunile. Acum are peste 6000 de euro să ne dea, și n-are nici un gând. Noi am depus banii ăștia la asigurători, ca să nu ne trezim cu daune și să suferim regres din partea lor.

-Și vinde mult omul asta, cât de important este pentru firma ta?

-Nu vinde extraordinar, aș scăpa de el și mâine, dar rămân cu gaura.

-Aha! Nu vrei să-i facem o vizită, poimâine, la Buzău? Mă introduci pe mine ca noul director, care nu vrea să preia gestiunea cu găuri, și taci. Dar taci! Asigură-te că poimâine e acolo, și nu ne lasă cu ochii în soare.

Și așa m-am dus la Buzău, unul din orașele copilăriei mele. Domnul B ne aștepta, îngândurat, mai ales că venisem și cu o colegă care să facă un punctaj. Patronul m-a prezentat, eu am dat mâna și m-am uitat urât la el. Vreo două ore, cât a durat punctajul, n-am făcut decât să-l urmăresc cu privirea, încruntat, pe dl B. Atmosfera era de-a dreptul apăsătoare. La un moment dat omul îmi spune, deja nesigur:

-Ies și eu să fumez o țigară. Nu plec!, adăugă, speriat că aș fi putut crede că o șterge.

Punctajul odată terminat, am convenit suma, apoi am întrebat sec:

-Ce facem? Vreau să plec cu banii la Constanța.

-Aaaa, stai puțin, să dau niște telefoane, să văd ce pot strânge.

După 5 minute pleca, lăsându-ne la birou. A revenit după vreo două ore cu mai bine din jumătate din sumă, și cu o tăntică cam la 35-40 de ani.

-Uite, A…., am strâns o parte, plec după restul. Dar vreau să vă spun ceva: eu vreau să lucrăm în continuare, sunt foarte mulțumit de colaborarea cu voi. De aceea vă propun ceva, fiindcă știu că nu mai aveți încredere în mine. Firma mea o va prelua d-na N, aici de față, ea o va administra, eu nu mă mai amestec. Vă las să vorbiți cu dânsa, până mă întorc cu restul de bani.

Am făcut schimb de cărți de vizită cu d-na și am trecut la discuții.

-Știți, domeniul asigurărilor este mai delicat, ați mai lucrat, aveți ceva experiență?

-Nu, dar cât de greu poate să fie? Eu acum conduc o firmă cu 8 angajați, să știți.

-Nu vă supărați, dar ce profesie aveți? Pe cartea de vizită scria Administrator.

–Eu, domnul Silviu, sunt manager de profesie!

Ta na na! Trebuie să recunosc că am rămas puțin fără aer.

-Manager? Ați terminat la Valahia probabil?

-Da! Dar vai, de unde știți?

-Am dedus, doar acolo se pregătesc cu adevărat manageri, din câte știu.

Recunosc că n-am mai putut conversa cu d-na manager, și m-am concentrat pe problemele curente. Pe la ora 16.00 domnul B ne dădea și restul de bani, scuzandu-se că nu găsise decât euro. Ne-am despărțit în termeni călduroși de tandemul N&B, convins că va continua să colaboreze cu noi pe aceleași coordonate.

A doua zi, la ora 9.00, am scris rezilierea contractului de agent, am înregistrat-o, și le-am trimis-o pe mail.

Acest articol a fost citit de 710 ori!