Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 494 ori!
Un om târnosea praful de pe marginea trotuarului, pe strada unde lucrez. Avea un container pe roți din plastic negru. Purta o vestă din aceea portocalie, fosforescentă, și o șapcă roșie. Părea un om bun*… Târnul de nuiele m-a fascinat, de unde le-o fi cumpărând firma? Cine mai face mături de nuiele, în ziua de azi? Și din ramurile căror copaci?
Prezența lui m-a mirat, pentru că pe strada unde locuiesc n-am mai văzut o așa apariție de mulți ani. O fi apărând pe strada de la muncă, pentru că pe ea locuiește cel mai bogat om din Constanța? Mai degrabă nu, pentru că omul respectiv a susținut un candidat la primărie care se spera să-l învingă pe pupilul lui Mazăre. Iar firma de curățenie stradală e în fieful partidului de guvernământ, și asta se vede în monopolul asupra domeniului.
Dar să revin la ultima apariție a unui om cu târnul pe strada unde locuiesc. Acum foarte mulți ani s-a încercat un experiment privind curățenia orașului. Asta până să apară Holdingul de partid. Se dădeau străzile în grijă unor firme, mai mici sau mai mari, care luau câte străzi puteau duce. Semnau contract și treceau la treabă. Este epoca în care strada mea a fost cu adevărat curată. Singura perioadă, din ultimii douăzeci de ani.
Dimineața apăreau pe stradă 5-6 lucrători, însoțiți de un supraveghetor. Aveau un tomberon metalic pe roți, târnuri, mături și lopeți. Și se apucau de treaba. La modul serios. Se lua cu lopata mâlul întărit de pe lângă trotuare. Se mătura apoi bine zona. Se adunau hârtiile, pet-urile și orice obiect aruncat în stradă de gospodarii de la bloc. Sau de șoferii bine crescuți. Lucrătorii se aplecau și dădeau cu târnul și pe sub mașinile parcate. Dacă se prindeau că ai mașina parcată prin zona, îți lansau un apel:
-Vecinu’, mută bre mașina, să facem curățenia la stradă.
Apoi supraveghetorul parcurgea încă o dată strada, cu ochii în toate părțile. Și dădea semnalul de plecare doar când totul era socotit ok. Muncitorii erau în general rromi, mai ales femei, care altfel nu găseau ceva de lucru, fără nicio calificare fiind.
Cum se face curățenie astăzi, pe aceeași stradă? Când și când apare o imensă mașină specializată, cu perie metalică și stropitoare. Cum strada e plină de mașini parcate, nu se poate apropia de trotuar. Așa că pișă puțină apă pe lângă mașini, când trece, iar peria se învârte în gol. De multe ori nici nu este coborâtă. Se contorizează trecerea, numărul de kilometri „curățați”, iar Primăria plătește simularea curățeniei. Primăria, adică noi…
*Mulțumesc, Alexandru Andrieș!
Acest articol a fost citit de 494 ori!
