Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 477 ori!
Învățământul de altădată nu semăna cu cel de acum, după cum vedem in cartea lui Constantin Rădulescu-Motru – Psihologia poporului român, publicată in 1937.
„La Facultatea de Drept au fost înscriși, în perioada anilor 1921/1932, un număr de 122 035 de studenți.
Au ieșit licențiați: 8 673.
În aceeași perioadă, la Facultatea de Ştiințe, s-au înscris 40 620 și au ieșit licențiați 2 875.
La Facultatea de Medicină: înscriși 31 759, iar absolvenți doctori 3 852.
La Facultatea de Litere, 58 353 înscriși; 5 232 licențiați.
La școlile superioare politehnice, în aceeași perioadă de ani, 11 579 înscriși; 1 588 absolvenți.
La Academia de Înalte Studii Comerciale din București, găsim în studiul domnului C. Kirițescu Problema educației dirijate (Institutul Social Român,1937) următoarele date pentru ultimii ani (1930-1934): media anuală: 3 400 înscriși și 250 licențiați.
La Cluj, față de 931 înscriși, în 1934, numai 42 licențiați”.
Ar fi foarte mult de comentat aici, nu credeți?
Acest articol a fost citit de 477 ori!
Primul care comentează ar trebui să fie cel care ne-a dat aceste date statistice, adică Silviu! Chiar ar fi multe de comentat. Ce ascunde numărul tot mai mic al absolvenților?
In primul rand selectia riguroasa. Apoi sunt si alte acuze: abandon, de multe ori din cauze financiare.