Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 971 ori!
Văzându-l zilele trecute la tv pe Vosganian mi-am adus aminte că la un moment dat respectivul a fost refuzat de Bruxelles pentru postul de comisar european. Apoi a fost și Ministru al Economiei. Iar asta mi-a reamintit o întâmplare pe care e musai să v-o spun. Mai ales că mă pune într-o lumină favorabilă. Căci vorba aceea: Vrei să satisfaci femeia Dacă nu ți-a dat Dumnezeu bani, măcar imagine să ai!
În 2007 s-a lansat reforma sistemului de pensii, respectiv cei doi piloni noi, desemnați cu numerele 2 și 3. Lucram încă „un fel de director” la aceeași multinațională olandeză, care – dată fiind vechimea considerabilă în vânzări ce o acumulasem – făcea eforturi susținute să mă determine s-o părăsesc.
Cum eram în relații foarte bune cu cei din conducerea centralei nucleare de la Cernavodă, le-am vorbit despre reforma ce urma să vină în doar câteva luni și efectele ei. Oamenii au fost foarte interesați, și au venit cu propunerea să fac o prezentare în fața personalului lor. Mai precis a celor interesați să afle amănunte. Ca la orice lucru important pentru viitorul nației, made în România, statul lăsase pe seama firmelor private să educe populația, explicându-i avantajele și dezavantajele noului sistem. Așa că piața era plină de frânturi de informație, de prostii gogonate uneori, lansate pe un ton doct de părerologi de toate felurile, în ziare și la TV.
Zis și făcut! Se fixează o zi, se fixează sala, se pun anunțuri de informare pentru angajați. Mi se asigură logistica necesară. Asta pentru că în centrală nu puteai intra cu laptop, telefon mobil, CD-uri sau stickuri de memorie. Totul ca la carte, organizare demnă de admirat. Ora aleasă a fost ora 15.00. Pentru că la ora 16.00 pleca autobuzul care ducea acasă personalul ce locuia în Constanța. Asa că estimasem 30 de minute de prezentare și cca. 15 minute de întrebări.
În miercurea respectivă, la ora 15.00, sala era aproape plină. Cam cincizeci de persoane, interesate de viitorul lor, s-au așezat pe tăcute pe scaune. În primul rând luaseră loc cei trei-patru directori, și nu numai. Mi-am făcut prezentarea ajutat de proiector, întrerupând-o cu explicații mai detaliate când și când, cu rugămintea ca întrebările să-mi fie adresate la sfârșit. După ce am terminat s-a declanșat partea cea mai interesantă. Cum în sală aveam intelighenția tehnică a unei întreprinderi de elită, întrebările au început să curgă în valuri. La obiect, pertinente, nu aruncate ca cineva să se afle în treabă. Cu răbdare am răspuns la fiecare dintre ele. La un moment dat cineva s-a sesizat că era ora 16.00, iar directorul a trimis pe cineva să-i spună șoferului de autobuz să mai aștepte cincisprezece minute.
Când toată lumea a fost mulțumită, ne-am luat la revedere, cu schimb de date de contact și promisiuni de viitoare întâlniri. Directorii și-au luat la revedere ultimii, iar directorul principal a ținut să-mi spună, în timp ce-mi strângea mâna:
-Domnule Măcrineanu, în ultimele 3 luni am găzduit trei întâlniri în această sală. Prima cu domnul președinte Băsescu, a doua cu domnul ministru Vosganian, iar a treia cea de astăzi. Sunteți singurul de la care am înțeles ce doreați să ne spuneți!
Acest articol a fost citit de 971 ori!
