Cum să faci ca să scrii despre viața dintr-un univers concentraționar, dar cu toate acestea cititorul să nu poată lăsa cartea din mână? Iar uneori chiar să zâmbească, la întâlnirea unei trimiteri mascate la realitatea cotidiană, sau la o răsucire … Read More ›
Categorie: biblioteca romano-maghiara
Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar … Read More ›
Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta … Read More ›
Sunt cărți a căror lectură te bulversează pur și simplu. Modul în care autorul povestește, direct sau prin ochii personajelor sale, modul în care sentimentele părăsesc foaia de hârtie și se încolăcesc în jurur legăturilor tale neuronale, modul în care … Read More ›
Silviu Măcrineanu: Biblioteca Româno-Maghiară – Dați-mi voie, domnule profesor…, de Karinthy Frigyes
Când am luat în mână cartea lui Karinthy Frygyes, nu știam la ce să mă aștept. Titlul mă făcea să sper la o carte gen „Cișmigiu et comp a lui Băjenaru”, dar conținutul cărții aici prezentate este de o cu … Read More ›
Puszta. Pušta. Pusta. În orice limbă ai rosti-o, pusta este în mod definitiv și absolut o caracteristică a spiritualității maghiare. Așa cum românul se definește câteodată ca fiind frate cu codrul, maghiarul s-ar putea defini oricând ca fiind fiul pustei. … Read More ›
Sunt bucuros să scriu din nou despre o carte a lui Dezső Kosztolányi, pentru Biblioteca Româno-Maghiară a Corbilor Albi. Prima data ce am scris despre „Nero, poetul sângeros”, o carte profundă și cu vădite accente filozofice. Apoi am descoperit un … Read More ›
Biblioteca Româno-Maghiară: Makkai Sándor – Căruța Dracului Există în istoria medievală zbuciumată a principatului Transilvaniei o serie de familii nobile maghiare aparte. Al căror nume se împletește cu atmosfera de taină, de luptă surdă pentru putere. Dar si de îndrăzneli … Read More ›
Sincer să fiu nu știam la ce să mă aștept, în momentul în care am luat în mână cartea lui Dezső Kosztolányi numită „Nero, poetul sângeros”. Cunoștințele mele în materie de literatură maghiară se cam reduceau la Petőfi și Jókai … Read More ›
Foto: Silviu Macrineanu