Venise apoi și ziua cea mult așteptată, cu o zi înainte de Sântǎ Măria anului 1916, când România intrase în război alături de Antantă, de sora sa mai mare Franța. În țară fusese o explozie mare de bucurie, iar mulți … Read More ›
Categorie: cătănie, haine grele
Fumul înecăcios, ce irita ochii și dădea sâcâitoare usturimi nărilor și gâtului, se rostogolea în vălătuci mari peste câmpie. Era fumul caselor carbonizate, dintre care unele încă ardeau mocnit, fumul pătulelor și hambarelor de lemn transformate complet în cenușă, dar … Read More ›
Goarna sunase stingerea, semn că ora 21.30 sosise. Gornistul de astăzi, unul nou, era mai meseriaș, așa că se jucase puțin cu melodia militară, împrumutând ritmuri din celebra Il silenzio, a lui Nini Rosso. Băiatul tresărise când recunoscuse ritmurile, avea … Read More ›
La începutul secolului XX regele Carol I a început să acorde o importanță și mai mare armatei române. În jurul României marile puteri își ascuțeau săbiile, cu ochii ațintiți una asupra ceilelalte. Sistemul de alianțe suferea schimbări neașteptate, după cum … Read More ›
Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar … Read More ›
Clișeele existente în modul de a te adresa superiorilor mi-au produs întotdeauna mari dureri de cap. Modul de a saluta un om care îți este – doar ierarhic – superior, denotă multe despre caracterul tău, și modul în care percepi … Read More ›
Calmul tatălui meu la cutremurul din 1977, care mi s-a părut extraordinar la 14 ani, avea să mi se transmită cumva și mie într-o oarecare măsură. Nu știu care este sursa sa, dacă s-a transmis genetic. Poate de vina este … Read More ›
Acum vreo săptămână am făcut tăiței. Tăiței de casă. Cu ou. Ne-a trebuit, mie și consoartei, ceva curaj să ne apucăm de făcut tăiței hand-made, la cincizeci și… de ani. Un motiv ar fi că supele nu prea se înghesuie … Read More ›
Una din figurile care păreau împrumutate din cărțile lui Hasek despre Svejk era cea a colonelului Gligor, comandantul meu de batalion, dacă pot spune așa. De ce păstrez semnul îndoielii asupra afirmației? Pentru că numeric socotind, noi – soldații cu … Read More ›
Așa cum începusem să povestesc în postul anterior, distracțiile în “armata pe caii de lemn” erau puține. Iar noi încercam să facem să ne treacă timpul cât mai plăcut. O problemă majoră era faptul că stingerea se dădea pe la … Read More ›
