Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 465 ori!
Depănând mai departe firul istoriei, după momentul Tărtăria meleagurile acestea au continuat să formeze manageri. O bună bucată de vreme s-au bucurat de respect cei specializați în metalurgie, care beneficiau de salarii mari și tot felul de bonusuri, primite de la clienții mulțumiți de calitatea armelor sau plugurilor. Când clienții erau nemulțumiți, managerilor respectivi li se arăta pe pielea lor (de regulă cea din jurul gâtului), slaba calitate a sabiei sau a brăzdarului de plug!
Apoi industria ceramicii și teracotei a devenit vedeta antichității, ceea a solicitat un număr mare de manageri de vânzări, așa că aceștia nu au întârziat să apară. Produsele ceramicei autohtone au fost promovate agresiv în toată peninsula balcanică, ajungând să fie adoptate ca standarde în materie. Ulcica mare de Hamangia, cea mai pântecoasă din regiunea Balcanilor, a alungat setea multor cunoscători, fie că beau ei vinul sec, fie că-l amestecau cu apă caldă, eventual și cu puțină miere sau rășină ca adaos.
Din această perioadă ni s-a păstrat și prima reprezentare în lut ars – ultimul răcnet în materie de fițe al vremii – a unui astfel de manager. Poziția sa este cea clasică a unui manager de vânzări, atunci când se apropie sfârșitul de lună iar vânzarea este cu 30% sub cea planificată. Culoarea feței este, de asemeni, întru totul adecvată momentului. Sângele i-a venit în cap, privirea îi tremură, mâinile frământă centrul gândirii. Ca un amănunt curios, are ochii adunați la colțuri, puțin trași spre spate, oare la ce manager actual am mai văzut eu astfel de ochi, la televizor, în mai fiecare zi ? Alături de o „ea” planturoasă, privindu-l admirativ și cu nețărmurită încredere?
–Oare ce să fac? Cum naiba să dau de toți managerii regionali, cu ce să-i mai ameninț ca să crească vânzările pe ultima sută de metri? Și cum naiba îi cheamă pe toți, că niciodată n-am știut toată lista? Iar tracii ăia au niște nume imposibile. Despre iliri ce să mai zic?
Astfel, în disperare de cauză, managerul dobrogean de la Hamangia a făcut o descoperire ce avea să-i rezolve toate problemele urgente, avea să-i stea alături și la bine și la rău, să-l însoțească uneori la schimbarea locului de muncă, și care avea să revoluționeze pentru mii de ani domeniul. A inventat asistent managerul, obligatoriu de sex feminin! La început i-a spus secretară, dar ei nu i-a plăcut cum sună, așa că a protestat:
–Deci asta sunt eu pentru tine, secretară? Adică una care-ți aduce ulcica cu vin la nas, te ascultă supusă după ce te-ai îmbătat și începi să-ți înjuri superiorii, iar seara trebuie să te primească să dormi la ea, în timp ce nevasta știe că eșți la greci, să vinzi amfore negustorilor de vin? Atunci să-ți scrii singur corespondența, că eu nu-mi mai stric unghiile zgâriind plăcuțele alea de lut cu agrafa de păr, să-ti faci singur raportările și ordinele de deplasare! Pa, tipule, plec în cazul ăsta, găsesc eu un armator grec eșuat pe undeva pe țărmurile astea, să-i țin contabilitatea dublă.
Managerul nostru hamangiot a tresărit, apoi uitându-se mai bine la formele ei, la poziția degajată în care stătea, cu mâinile pe genunchi și spatele drept, sfidător, a cedat și i-a schimbat încadrarea în tăblița de muncă:
–Uite, asistent manager, e mai bine așa?
–Cred și eu că-i mai bine ! Nu știu ce înseamnă exact, dar e altceva !
-Bine că eșți mulțumită, acum treci la treabă! Cheamă-i peste 3 zile la o ședință de analiză pe agenții de vânzări din Tomis, Callatis, Histria și Dionysopolis! Și trimite-i o ofertă getului ăla care se dă șef pe aici, prin zona noastră, cum îl cheamă? Zalmodegikos, dacă nu mă înșel. Spune-i că dacă mă ajută și cumpără 300 de amfore de păstrat vinul până la sfârșitul lunii, 10 dintre ele vor fi pline cu cea mai aromată retsina adusă vreodată de greci la Pontul Euxin.
Și uite așa am revoluționat noi, locuitorii spațiului carpato – danubiano – pontic, încă o dată managementul afacerilor.
Acest articol a fost citit de 465 ori!
