“Pentru un român care știe a citi, cel mai greu lucru este să nu scrie.” – I. L. Caragiale
În primii ani de facultate aveam în programă, printre altele, și materia dragă inimii mele, respectiv Istoria. Era o materie care-și găsise cu greu loc printre materiile inginerești, iar asta doar pentru că putea fi un eficient instrument de propagandă. … Read More ›
În sală oamenii începeau să intre în grupuri de câte doi-trei, impulsionați de către activiștii ce ieșiseră afară special pentru asta. Cei mai în vârstă se așezau repede mai în spate, cât mai departe de prezidiu, pe baza experienței de … Read More ›
-Paraschive, ai grijă de băiat, că eu am plecat la SMT! Legănând ușor în mâna dreaptă galeata de tablă proaspăt clătită, Axinia se îndreptă spre stradă. Trase într-o parte, dar nu prea mult, poarta închipuită din câteva scânduri bătute cruciș … Read More ›
La începutul secolului XX regele Carol I a început să acorde o importanță și mai mare armatei române. În jurul României marile puteri își ascuțeau săbiile, cu ochii ațintiți una asupra ceilelalte. Sistemul de alianțe suferea schimbări neașteptate, după cum … Read More ›
Văzându-l zilele trecute la tv pe Vosganian mi-am adus aminte că la un moment dat respectivul a fost refuzat de Bruxelles pentru postul de comisar european. Apoi a fost și Ministru al Economiei. Iar asta mi-a reamintit o întâmplare pe … Read More ›
Mă întreabă un tânăr IT-ist, în vârstă de 24 de ani, deunăzi: -Auzi, măi, voi pentru ce ziceți că ați făcut revoluția aia de acum 30 de ani, cu care vă tot lăudați? -Pentru ce? Păi în primul rând ca … Read More ›
Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd o viloaie pătrățoasă, P+2, fără pic de curte, și vopsită în cel mai urât maro căcăniu din sistemul nostru solar, îmi vine brusc să vomit! Hai, nu vă faceți că nu … Read More ›
Scoala de șeptică Ziua de toamnă, deși promitea să fie frumoasă, începuse cu un frig înțepător și o umezeală sâcâitoare, ce-ți pătrundea prin haine, până la oase. Zgribulit într-un colț al banchetei, Băiatul își aștepta rândul la jocul de cărți. … Read More ›
Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar … Read More ›
Ani de zile am trecut pe strada Ecaterina Varga din Constanța, mai ales când mergeam la o librărie prețuită. Sau la unul dintre nenumăratele localuri ale Primăriei. Sincer, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost femeia respectivă, și pentru … Read More ›
