“Pentru un român care știe a citi, cel mai greu lucru este să nu scrie.” – I. L. Caragiale
Câinii priponiți în lanț începeau să dea semne de neliniște și să se învârtă în jurul cuștilor, cu urechile ciulite a ascultare. Găinile lăsate slobode să mai ciugulească câte ceva prin bătătură se opreau și ele, cotcodăcind ușor a mirare. … Read More ›
Autobuzul obosit frână cu zgomot, dar și cu un scârțâit ușor strident, drept în mijlocul câmpului. -Nea Gică, să treci pe la atelier, să-ți verifice saboții, se auzi vocea șefului de coloană. Băiatul auzea murmurul ocupanților, dar toată atenția îi era … Read More ›
Cling-cling! Cling-cling! Soneriile bicicletelor răsunau vesel, atenționȃnd rarii plimbăreți ce se mișcau pe trotuar să se dea la o parte din fața celor doi băieți, aflați în misiune. Trotuarele la Obrejița, de pe strada principală, erau făcute din pământ bătătorit … Read More ›
Scoala de șeptică Ziua de toamnă, deși promitea să fie frumoasă, începuse cu un frig înțepător și o umezeală sâcâitoare, ce-ți pătrundea prin haine, până la oase. Zgribulit într-un colț al banchetei, Băiatul își aștepta rândul la jocul de cărți. … Read More ›
Vă povesteam recent cum ne-am tratat de râie în studenție. Doar că asta s-a întâmplat când eram deja prin anul patru. Prima încercare serioasă la care am fost supuși însă a fost alta, si a avut loc când eram boboci. În … Read More ›
Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă … Read More ›
În anul de grație 1988, deciși să-și mai spele imaginea proastă în Occident, comuniștii români mai făceau sporadic câte o acțiune în direcția aceasta. Una din ele s-a organizat în Dobrogea, un schimb de experiență între fermierii francezi și fermierii specialiștii … Read More ›
foto: libertatea.ro Primul an de liceu l-am început ca intern al căminului pentru elevi al Liceului Unirea. Chiar și după mai bine de o lună, după ce m-am transferat la liceul Cuza, am continuat să rămân acolo, pentru că mă … Read More ›
Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când – obosit de 15 ani de multinaționale – m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici … Read More ›
Prin 1997, sătul de atâta Pepsi și Prigat, am sărit gardul la altă multinațională. Visam de mult să lucrez în domeniul financiar, cam de pe vremea când citeam în Lumea articolele lui Ilie Șerbănescu, și aflam cum e situația „în … Read More ›
