Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 485 ori!
Anul asta marturisesc ca e prima data cand las sec fara miel, asa ca a trebuit sa ma descurc. Cum frate-miu Cornel mi-a burdusit frigiderul de Craciun cu afumaturi, am inceput sa explorez in cautare de solutii. Si da, ce avem noi aici? Avem o bucata de muschi de porc din Tara Barsei, caruia i s-a aratat putin fumul, apoi a aterizat in congelatorul meu, la Constanta. Ca baza de plecare mi s-a parut de-a dreptul minunat.
Asa ca ieri pe la pranz muschiul a aterizat intr-un bol mare, cu un litru de vin rosu de butuc, de pe la Jaristea (sa traiasca tot Cornel!). Si ca sa nu se simta singur, tot in bol au aterizat cativa catei de usturoi zdrobiti, o mana de cimbru, piper macinat si o lingurita de salvie uscata. Ca sa se imprieteneasca mai bine ingredientele, am intepat muschiul cu varful cutitului destul de des.
Azi pe la pranz, cand spectrul postului a inceput sa-mi bantuie stomacul, am scos continutul bolului, l-am transferat intr-o tava, i-am tras o folie de aluminiu deasupra, si l-am pus in cuptorul incins. Dupa 40 de minute am scos folia si am intors muschiul. Vinul scazuse cam la jumatate. L-am mai lasat 20 de minute sa se rumeneasca, si l-am tras deoparte. Muschiul se luptase cu vinul, si nu mai lasase aproape nimic din el. Norocul meu ca pastrasem in sticla un litru, sa avem cu ce-l stropi la masa!
Chiar daca la exterior avea o culoare inchisa, din cauza vinului, interiorul era usor rozaliu si moale cum nu va puteti inchipui. Despre gust, ce sa mai vorbim? Ultimele muraturi, puse in toamna, s-au topit si ele alaturi de muschi.
Sa vina postul… Sa vina postul…
Acest articol a fost citit de 485 ori!
Subiect foarte frumos prezentat. De fapt, concret, la scop. Unele articole similare copleșesc destinatarul cu cantitatea de text, de exemplu. Nu am simțit-o cu tine, dar am impresia că am acumulat informații importante. Mulţumesc!