Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 471 ori!
Era o zi toridă, din vara anului…, a anului… Dar ce importanță are anul, când orbecăim pe cărările milenare ale istoriei acestui neam? Care a dat omenirii atâtea descoperiri importante: ulcica mare de Cucuteni, beția, bâza, beția, furtişagul, și multe altele.
La palatul lui Dromichetes, din cetatea Helis, un bezmetic bătea în poartă ca disperatul, de parcă dădeau turcii.
-Deschideți! Deschideeeti Poarta Soarelui! Sunt eu, sutaşul Getyx, din vama de la Donaris.
-Ho bă, că nu dau turcii! Că nu-i epoca lor. Nici măcar avarii, cumanii sau bulgarii n-au cum să năvălească. Deschideți-i mă Poarta Soarelui odată, că mă luă durerea de cap cu zbieretele ăstuia.
– Colega, problem?, întrebă Dromichetes foarte curios.
-Problem, Măria ta, că dau năvală macedonenii peste noi, câtă frunză și iarbă. Au ajuns la Dunăre, și pregătesc un pod de bărci ca să treacă. Sunt cel puțin…, cel puțin…, ia zi, ce vine după 40.000?
-50.000 mă, cum naiba ai ajuns sutaş la vamă, dacă nu știi să numeri din zece în zece?
-Așa este, 50.000. Sunt cel puțin de două ori câte 50.000, Măria ta.
-Așa? Cel puțîn 100.000? Ce dracu să facem noi cu atâția macedoneni? N-au mai ajuns pe aici atâția, de când i-au atacat pe sciti, acum sute de ani. Ia zi, cine-i conduce, ai aflat cumva?
-Am prins o limba, Maria ta. Zice că Lysimach însuși e în fruntea lor, ăla de-și trase un sfert din imperiul lui Alexandru, după ce trecu întru odihnă acesta.
-Atunci este groasă rău! Trompeti, sunați o convocare la ședința de sfat urgent pentru sfetnicii mei.
Și peste un ceas, în sala tronului stăteau adunați ca la 20 de sfetnici, începând cu bufonul și terminând cu paharnicul. Dromichetes căzuse pe gânduri. Sfetnicii căzuseră pe unde putusera și găsiseră și ei câte un loc.
-Ia ziceți, sfetnicii mei, ce facem? Macedonenilor le căşună pe noi. Sunt de 2-3 ori mai mulți decât ostașii pe care i-am putea strânge. Apropo, în procesul verbal să se scrie: sunt de 8-10 ori mai mulți…
-Maria ta, zise Coroles, cel cu părul alb, nu avem ce face, trebuie să aplicăm managementul de criză.
-Managementul de criză? Avem noi așa ceva, în pustia asta? Nu cumva te-a bătut soarele cam mult în cap, sfetnice?
-Avem, Măria ta. Din moși-strămoși, avem un plan de criză, scris pe o piele de bou, cu litere grecești, că nu ne-am învrednicit să inventăm și noi un alfabet, să nu mai împrumutăm de la alții.
-Cinste lor, cinste lor! Cinste lor, strămoșilor!, strigă adunarea dezlănțuită.
-Și ce zice managementul ăsta de criză, Coroles? Ce trebuie să facem?
-Păi, întâi și întâi, trebuie să facem o analiză SWOT. Nu știu cum i-ar zice pe limba noastră, că nici nu știu ce limba mai avem măria ta. Și e greu așa, fără alfabet, fără foneme, fără limba cu gramatică clară, parc-am fi barbari.
-Analiză SWOT zici?
-Da, Maria ta, așa-i ziceau niște celţi ce trecură pe aici acum niște veacuri, și de la care imprumutaram, înțelegi ce vreau să spun, pielea de bou cu planul. S cică înseamnă puncte țări, W – puncte slabe, O – oportunități, și T – amenințări. Le scriem aici, pe pielea asta de vițel, și le rostuim pe fiecare în parte.
Deci:
Puncte tari – nu au ce fura de la noi, că am furat noi cam tot ce se putea;
Puncte slabe – cei mai apropiați munți împăduriți sunt cam la 200 de stadii, așa că e greu cu ascunsul;
Oportunități – dacă se întâmplă vreo minune și-i batem, ai putea să scapi de prințesa Bendix, pe care nu s-a încumetat s-o ceară de nevasta niciun fraier până cum, și să i-o bagi pe gât ca nora lui Lysimach;
Amenințări – dacă ne bat machidonii, o să stea aici cel puțin două-trei sute de ani, ne vor bea vinul, ne vor mânca boii și ne vor – vorba aia rușinoasă – femeile. Cum ne-au prins și fără alfabet, în trei sute de ani o să vorbim toți limba lor, de n-o să mai știe nimeni vreodată de stirpea getilor cea făloasă.
-Aha, îmi place analiza asta Coroles. Ai dracu’ celţi, ce scorniră. Trebuie să-i găsim alt nume, să nu se prindă nimeni că e a lor, și s-o răspândim noi primii. Asta dacă scăpăm de macedonenii ăștia. Mai departe ce zice la managementul ăla de criză?
-Zice că trebuie să facem un plan de acțiune. Acronimul pentru acesta este…
-Stai, bă, Coroles! Iar vii cu litere de la greci, cuvinte de la celţi, și alte alea, să ne zăpăcești de cap?
-Nu, Măria ta. Ăsta este de-al nostru, neaoş. Și se cheamă PORC.
-Așa, da! Mai vii de acasă. Și ce vrea să zică PORC ăsta?
-Păi, zice că înainte să te apuci de treabă, trebuie să faci niște socoteli, niște pași, cam așa ceva:
P – planificare;
O – organizare;
R – recrutare;
C – coordonare și control.
-Cam încurcate vorbe, mă Coroles. Zi mai pe înțelesul nostru, ce facem la fiecare? Că deja ne doare capul de atâta management din asta. Ia aduceți niște rhytoane și niște amfore de vin, să ne dezmeticim puțîn.
-Măria ta, la planificare eu zic să stabilim în cât timp strângem oștenii. Apoi cum facem să-i mai întârziem pe macedoneni să treacă Donarisul. Și când să ne izbim cu ei în luptă. La organizare eu zic să trimitem oameni să dea foc la holdele de grâu, să otrăvească fântânile, să gonească toate turmele de vite în păduri…
-Ho, mă, ești nebun? Vrei să mă bage ăștia la subminarea economiei naționale? Să nu mai văd lumina zilei cât oi trăi?
-Maria ta, uită de grijă asta, pentru că e criză. E de ajuns să anunți că e criză în țară, și toate regulile se schimbă! Poți tăia din soldele slujbașilor, poți pune biruri mai mari, poți scumpi pâinea și vinul, nimeni n-are ce face. Că e criză domne’, înțelegi? Și când e criză, nimeni n-are ce face.
-Aha, bine, o facem. La recrutare ce mai zici?
-Păi zic să chemăm pe lângă ostași, și pe țăranii care au cai, cu coasele, topoarele și alte arme de criză. Care cu arcu’, care cu urlatu’, care cu steagul şuierător, este bine, se adună la număr, îi sperie pe dușmani. Iar la coordonare și control zic să iei Maria ta conducerea armatei, și – cu mintea ta cea luminată și fără de greșeală- să ne duci către o victorie împotriva nepoftitilor. Așa să ne ajute zeii din ceruri!
-Așa să fie, Coroles!
Și pentru prima și ultima dată în istoria noastră un plan de management a fost aplicat întocmai ca la carte (sul), iar rezultatul a rămas în cărțile de istorie…
Va urma…
Acest articol a fost citit de 471 ori!
