Holocaust (povestire scrisa pe la 16 ani)

 

Mă trezesc speriat în liniștea miezului de noapte, sfâșiată doar de un tic-tac obsedant. Și nu știu dacă este banalul ceasornic de pe noptieră, sau mecanismul numărând invers clipele ce le mai are de trăit omenirea!

Holocaust
Urlete de groază. Țipete. Oameni alergând. Fețe îngrozite. Uși trântite. Storuri trase. Pași grăbiți. Bufnituri de corpuri prăbușindu-se pe caldarâm. Și – din când în când – șuieratul sinistru al dezintegratoarelor.

Grăbesc pașîi pentru a duce la îndeplinire cât mai repede ordinele Stăpânilor. Sondez împrejurimile. Din când în când ridic brațul și dobor câte un om care îmi stă în cale. Care Ne stă în cale! Țeava dezintegratorului este fierbinte. Bateria este pe terminate. Din mers introduc o nouă baterie în încărcător.
În fața mea, o clădire cu mult mai mare decât cele din jur îmi atrage atenția. Mă îndrept către ea. Cu o lovitură de picior deschid o ușă. Nimic. Străbat un culoar întunecos. Trec în infraroșu. Detectorul îmi semnalează o aglomerare de corpuri vii în preajmă. Deschid alte câteva uși și în sfârșit îi găsesc. Sunt foarte mulți. Bărbați, femei și copii laolaltă. Stau strânși unii în alții, în colțul opus al încăperii. Pe fețe li se citește frica de moarte. Frica de mine. De cei care m-au programat și trimis aici, pe Terra.
Mâna cu dezintegratorul cuplat mi se ridică, în timp ce în memoria auxiliară răsună ordinul Stăpânilor: „Cruțați femeile și copiii”! Blocul cibernetic de ochire, proaspăt revizuit, funcționează fără greș. Jetul dezintegratorului descrie curbe fantastice, atingând doar bărbațîi, ocolind femeile și copiii.
„Cruțați femeile și copiii”!
Trag mereu, cu scurte întreruperi, necesare orientării în noianul de trupuri. Cadavrele se îngrămădesc pe pardoseală, în urletele disperate ale celor încă în viață.
„Cruțați femeile și copiii”!
Detectorul îmi semnalează o prezența umană în spate. Pivotez rapid și trag în același timp. Jetul dezintegratorului meu atinge în plin un om, care ține în mână o armă ca a cea care acum îi decimează semenii. Cade lent, iar pe chip îi rămâne întipărită o expresie de ură nevolnică, o privire pe care am mai văzut-o doar la oamenii sclavi de pe Alderazan, planeta Stăpânilor. Smintitul! Ce o fi crezut că poate face o insectă ca el împotriva unui robot din generația mea, programat să ucidă?
Dar… dezintegratorul, dezintegratorul era de același tip cu al meu! Ca al tuturor roboților din comandourile diviziei Almira, trimisă pe Terra de către Stăpâni. Asta… înseamnă, înseamnă că unul dintre noi nu mai este, că insectele astea neajutorate au doborât unul dintre Aleși!
Mă întorc la executarea programului meu mai hotărât că oricând.
„Cruțați femeile și copiii”!
Arunc o scurtă privire asupra dezintegratorului căzut la podea. Asupra lui este aplecat un copil. Nu pare ca viața lui de până acum să fie mai lungă de 10 perioade de rotație ale Terrei, în jurul soarelui propriu. Copilul pare a nu auzi urletele de moarte din jurul său, și zgomotele corpurilor prăbușindu-se. Dezintegratorul îl atrage, îl fascinează, și-l văd cum se chinuie să-l apuce cu ambele mâini.
„Cruțați femeile și copiii”!
Deodată se întoarce cu față spre mine. Ține dezintegratorul imens cu ambele mâini, chinuindu-se să-l ridice spre mine. Instinctul de conservare, implantat roboților începând cu generația mea, sesizează pericolul. Pe fața copilului a apărut ura, o ura ce-i deformează trăsăturile. A reușit să ridice arma în dreptul pieptului, și să-i îndrepte țeava spre mine.
„Cruțați femeile și copiii”!
Cuvintele consemnului îmi răsună din ce în ce mai tare în memorie, pentru a-mi aminti că Alderazan are nevoie de sclavi umani, pentru muncile pe care doar ei le pot face. Singura șansă este ușa, aflată la aproape doi metri în spatele meu. Încerc un salt dificil care să mă scoată în afară razei de acțiune a armei. Căreia îi văd străfulgerarea în momentul în care corpul meu de desprinde de sol.
„Cruțați femeile și co…

Acest articol a fost citit de 93 ori!

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.