Jurnal de bord – Je suis ministre…

 

SIGLA_GUVERNULUI_ROMÂNIEI

Vorbeam deunăzi cu un pensionar, cu care mă intersectez des, dar cu care nu schimbasem decât saluturi din mână până atunci. În ziua respectivă s-a întâmplat să ne oprim amândoi ca să urmărim oarece eveniment stradal. Și după ce ne-am salutat, am intrat în vorbă. În zece minute deja ne împrietenisem. Am ajuns, firesc, să-l întreb ce lucrase până la pensionare.

-Am fost profesor la Facultatea de…  Am lucrat și în port, unde am avut funcții importante. Alte vremuri, spuse oftând omul. Vremurile când analfabeții trăgeau la lopată, nu erau făcuți miniștri.

Am dezvoltat puțin subiectul, observând că aveam păreri oarecum similare despre subiect. La un moment dat omul mi-a povestit o întâmplare cu tâlc.

Era prin anul… , când prim-ministru era Adrian Năstase. Un amic vechi intrase în politică, ajunsese chiar să aibă ceva funcție la București. Se pregătea guvernul să dea o nouă lege a educației, nu se știe a câta. Era nevoie de oameni pregătiți, care să lucreze la elaborarea proiectului. Prietenul meu m-a rugat să-l ajut, răspundea cumva, dpdv politic, de reușita respectivului proiect. N-am zis nu. M-am mutat trei săptămâni la București, unde am lucrat intens la unul din capitole, împreună cu alți profesori universitari.

Văzând rezultatele muncii noastre, prietenul meu era de-a dreptul entuziasmat.

-E nemaipomenit, totul e clar și logic, în ceea ce ați redactat. Dacă și celelalte capitole vor fi la fel de bine redactate, va ieși o lege grozavă. Știi, o să vorbesc cu șefii, și o să te propun pentru postul de Ministru al Învățământului. Cu experiența ta, ai fi un ministru grozav.

-Costele, calmează-te cu astfel de inițiative, că riști să te faci de râs la partid. Eu nu pot fi ministru.

-Cum adică, nu poți fi ministru? Că ai experiență, notorietate, tot ce trebuie. N-ai fost implicat în scandaluri, doar te știu bine.

-Așa este, toate astea sunt adevărate. Dar dacă porți o discuție confidențială cu cei care fac numirile, la voi la partid, vei afla că trebuie îndeplinite trei condiții speciale ca să poți fi ministru.

-Trei condiții speciale? Și tu le știi?

-Binențeles, altfel nu deschideam gura.

-Păi, te rog să mi le spui și mie.

-Ok. Uite care sunt, pe puncte:

  1. Să fii șantajabil;
  2. Să fi sprijinit, înainte de 1989, organele de de stat ale Republicii Socialiste România în probleme sensibile;
  3. Să nu fii un bun specialist în domeniul ce-l vei păstori.

Astea sunt, și trebuie să le îndeplinești pe toate trei, concomitent”.

Așa am aflat că nu e rost să fiu ministru, ceea ce m-a deprimat un pic. Mai ales că antecedentele familiale îmi dădeau ceva speranțe. Asta pentru că bunicul Măcrineanu, după o noapte de intense activități bahice, când se scula dimineața se lua cu mâinile de cap, și glăsuia:

-Doamne! Am un cap de ministru în dimineața asta…

Acest articol a fost citit de 101 ori!

Please follow and like us:
error

2 Replies to “Jurnal de bord – Je suis ministre…

  1. Imediat, dupa ce am citit articolul, am vrut sa scriu un comentariu amplu, referindu-ma la mai multe probleme, dar… dupa putina gandire mi-am dat seama ca, atunci cand l-ai scris, si tu aveai „cap de ministru” ca si bunicul tau, acest lucru fiind ereditar. Mi-am dat sema ca mi-as toci degeaba degetele pe tastele calculatorului, ca tot n-ai pricepe nimic.
    Totusi risc o recomandatre: fa o statistica a profesiilor ministrilor din tarile „civilizate” si ai sa vezi ca nici 10% din ei nu sunt de specialitate.
    Si-ti mai spun inca trei lucruri: 1. Ca ministru trebuie sa fii un bun politician si un bun organizator. 2. Dintr-un studiu facut la nivel mondial a rezultat ca cei mai slabi politicieni si conducatori sunt oamenii de stiinta. Legile nu le face ministru, ci specialistii, ministru da doar „linia” acelei legi.
    Dar ce sa-i faci? daca in Romania, ca principiu de baza al conducerii, sta tot sloganul: conducatorul trebuie sa se priceapa la toate.

     
    1. Si totusi le-ai tocit! As fi curios care ar fi studiul la nivel mondial care stabilea performantele ministrilor! Am ras cu lacrimi… Ce criterii de performanta au fost luate in calcul, si cum au fost stranse datele? Cine au fost evaluatorii? Cat despre jigniri, ele il desconsidera pe cel care le profereaza, nu pe cel jignit. Banuiesc ca ai purtat sau porti epoleti, nu? Azi noapte nu puteai dormi de grija postarilor mele, sau erai de serviciu pe unitate?

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.