Acest articol a fost citit de 722 ori!
Am privit cu nesaț documentarul „Maria – Inima României”, bucuros că cineva s-a gândit să încerce să prezinte rolul reginei Maria în vâltoarea evenimentelor ce au avut ca rezultat apariția României Mari. A României reîntregite, cum preferă unii să spună, din dorința de a evita expresia România Mare, care este prea des asociată cu faptele unor indezirabili epigoni. Deși termenul de Românie reîntregită este el însuși lipsit de consistență, dacă este să respectăm adevărul istoric în integralitatea sa.
Dar despre Regina Maria s-a scris și vorbit mult în aceste zile, și nu sunt în măsură să mai adaug ceva. Aș dori să vă rețin puțin interesul cu altceva, cu imaginea unui personaj de ev mediu, dar care este legat de regina sus-amintită printr-un amănunt. Sau poate prin mai multe.
Mi-au fost inspirate aceste rânduri de un comment pe FB al unei doamne, căreia – spre rușinea mea – nu i-am reținut numele. Dar observația doamnei era pertinentă, și mi-a readus în minte personajul feminin despre care voi povesti mai jos.
Personalitatea reginei Maria s-a manifestat inclusiv în alegerea modelului coroanei cu care avea să fie încoronată la Alba Iulia, alături de soțul Ferdinand. Pornind de la schițele lui Costin Petrescu s-a ajuns la o combinație a ideilor acestuia cu cele ale reginei. Care a făcut ca baza coroanei să fie ovală (premieră în domeniu, la toate celelalte era circulară), să apară des crucea gamată, care se întâlnește pe obiecte găsite in arealul țării noastre, vechi de mii de ani, și să fie fixate pe lateral două pandative. Unul cu stema României de după 1918, iar celălalt cu simbolul ducatului de Saxa Coburg și Gotha, trimițând la originile englezești ale Mariei.
Foto: national.ro
Pentru a sublinia legătura cu voievozii evului mediu, dar și moștenirea bizantină a spațiului nostru religios și cultural, regina a folosit ca element de inspiratie coroana unei alte regine. Este vorba de coroana doamnei Despina Milița, soția lui Neagoe Basarab, așa cum aceasta apare în tabloul votiv de la Curtea de Argeș.
Foto: Enciclopedia României
Despre Despina Milița vreau să vă spun câte ceva, pentru că numele ei este legat de câteva întâmplări unice în istoria acestui neam. Așa cum vor fi și unele dintre cele ale Mariei, patru secole mai târziu.
Fiica lui Iovan Brancovici, despotul sârb, ea ajunge la curtea domnească din Muntenia ca refugiat. Alături de unchiul său, mitropolitul Maxim Brancovici, mama și sora sa, în anul de grație 1504. La Târgoviște îl cunoaște pe marele postelnic Neagoe, cu care se va căsători ulterior. Și care, în 1512, va deveni domnul Ungrovlahiei, având-o alături drept doamnă pe Despina Milița.
Personalitatea doamnei începe să iasă la iveală în momentul când sosește pe lume primul născut de sex masculin. Și care primește numele – unic în istoria domnitorilor noștri – de Teodosie! Este vorba de acel Teodosie care-i stârnește părintelui său dorința de a-l pregăti cât mai bine pentru viață și misiunea de domn. Astfel că așterne pe hârtie acea mărturisire de credință cunoscută drept „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.
Izvoarele ne spun că Despina Milița împărtășea cu soțul său pasiunea pentru clădiri frumoase, giuvaericale și cărți prețioase. Poate și din îndemnul ei se apucă voievodul să ctitorească măreață mănăstire de la Curtea de Argeș. Și când cheltuielile cu construcția îl copleșesc, Despina Milita face alt gest unic în istoria familiilor domnitoare! Renunță la bijuteriile moștenite de la casa domnitoare sârbească, vânzându-le pentru a obține fonduri pentru construcție!
Din cei șase copii născuți de-a lungul timpului în familia domnească, doar trei supraviețuiesc până la maturitate. Și fiecare dintre ei are un destin tragic, în felul său.
Teodosie devine domn după tatăl său, mort destul de tânăr, în anul 1521. Sultanul îl cheamă la Istambul, pentru confirmare, dar odată ajuns acolo, tânărul domn dispare, fără nicio urmă. Doamna Despina Milița, refugiată la Sibiu, doborâtă de durere, îl plânge necontenit. În memoria sa comandă o icoană, care-o reprezintă pe Maica Domnului ținându-și în brațe fiul, coborât de pe cruce. Și, lucru iarăși nemaiîntâlnit pe meleagurile noastre, comandă ca pe icoană, în plan îndepărtat, să fie reprezentată ea, în haine de doliu. Tinându-l în brațe pe Teodosie, fiul prematur dispărut. Icoana poartă inscripția: „Stăpână, primeşte sufletul robului tău Ion Teodosie Voevod şi adu-l la judecata ta, Doamna Despina”.
Foto: mnar.arts.ro
Evenimentele unice continuă în viața acestei femei, prea lovită de soartă. Stă retrasă la Sibiu, alături de două fete frumoase, Stana și Ruxandra, care-i mai îndulcesc amărăciunea. Pentru a obține mâna Ruxandrei, cea mai tânără si frumoasă dintre surori, se prezintă doi pețitori, ambii de os domnesc. Este vorba de Ștefăniță Vodă, domnul Moldovei, precum și de Radu de la Afumați, domnul Țării Românești. Un Mușatin și-un Basarab își dispută onoarea de a-i fi ginere Despinei Milița. În cele din urmă întrecerea se mută pe câmpul de luptă, unde munteanul iese învingător, în bătălia din 1525! Un an mai târziu Ruxandra se căsătorește cu învingătorul. Înfrânt, mușatinul se consolează căsătorindu-se cu Stana.
Viața continuă să lovească familia aceasta, ce pare blestemată, așa că fetele se trezesc curând văduve. Stana în 1527, iar Ruxandra în 1529, se întorc la Sibiu, lângă mama lor. Iar orașul ardelean găzduiește, lucru nemaipomenit până atunci, trei văduve de voievozi români în același timp!
Frumusețea Ruxandrei, încă proaspătă, face ca un alt domn muntean, Radu Paisie, să o ceară de nevastă. Și ea se însoțește din nou cu un Basarab, dându-i prilejul mamei sale să revină în țară, după lungul periplu transilvan. Stă aici până în 1545, când intervine mazilirea lui Radu Paisie. Văzând că soarta îi este atât de potrivnică, Despina Milița îmbracă haina monahală, alegându-și numele de maica Platonida. Ciuma o găsește retrasă din nou la Sibiu, și în 30 ianuarie 1554 îi curmă existența tumultoasă.
Acest articol a fost citit de 722 ori!