De unde și până unde Mercedes-Benz?

Acest articol a fost citit de 789 ori!

ISTORIA AUTOMOBILULUI – episodul 2

După cum am văzut în articolul precedent, Bertha Benz a dat anvergură afacerii soțului ei, Karl, după ce a făcut o deplasare de peste 100 de km cu Benz Patent-Motorwagen, un triciclu intrat în istorie. Dar tricicluri se chinuiau să fabrice și alții, tot nemți de-ai lor, respectiv Daimler asociat cu Maybach.

Gottlieb Daimler lucrase pentru Deutz, care făcea motoare pe gazogen (gaz de iluminat), firma fiind condusă de Nikolaus Otto. Acolo îl angajase pe un prieten al său, pe nume Wilhelm Maybach. Doamne, trei titani ai tehnicii automobilului lucrau în aceeași firmă! Despre Otto vom vorbi în altă postare, pentru că dacă lui Maybach îi plăcea să deseneze mașini, lui Otto îi plăcea teoria pe baza căreia erau făcute să funcționeze. La un moment dat prietenii Dailer și Maybach pleacă de la Deutz și se privatizează. Își fac un atelier, inventează prima motocicletă (din lemn), perfecționează motorul cu ciclu în patru timpi, iar în 1889 fac un triciclu cu motor pe benzină, pe care îl răcesc cu niste palete rotative și căruia îi pun carburator cu două jicloare. Deci când aveați Dacia 1300 și vi se înfunda „jiclerul”, pe Daimler și Maybach ar fi trebuit să-i înjurați.

Gottlieb Daimler, 1878.

Firma lor era cunoscută drept DMG (Daimler Motoren Gesellschaft). Așadar băieții trudeau să inventeze tot ce era nevoie pentru ca omul să ia viteză, când i-a lovit norocul, fără ca vreuna din nevestele lor să aibă vreo legătură cu asta. S-au trezit cu vizita unuia care inventase și el ceva, respectiv profesia de dealer auto, pentru că meseria de rabin a tatălui său nu-l atrăgea de loc. Emil Jellinek lucrase în asigurări, apoi jucase la bursă, iar cu banii câștigați cumpărase un conac, botezat Vila Mercedes. Mercedes era numele fiicei sale, ales pentru că în spaniolă însemna favoare, milă, iertare sau ceva la fel de pios. Ajuns consul al Austro-Ungariel la Nisa, omul nostru s-a apucat de vândut automobile. Și pentru că intuia că-i trebuie un brand, le denumea Mercedes, indiferent de cine le producea.

În urma vizitei la DMG Jellinek le-a promis inginerilor că le cumpără 36 de automobile, pentru 550.000 mărci aur, dacă-i proiectează și lui o mașină de curse, după cerințele sale, care să fie musai desenată de Maybach. Zis și făcut. În anul 1900 de Crăciun avea mașina, iar anul următor a pus-o la treabă, câștigând curse cu ghiotura. Sub numele de Daimler-Mercedes. I-au plăcut așa de mult mașinile dezvoltate de DMG, că a cerut să devină distribuitor al lor, reușind să vândă 10 bucăți în 1899 și 29 în anul 1900! După ce a intrat în consiliul de administrație al DMG, a devenit distribuitor în mai multe țări, printre care și Franța. Dar acolo Panhard & Levassor aveau achiziționat dreptul de folosință a mărcii Daimler, deci Jellinek a trebuit să vândă sub alt nume, așa că a ales Mercedes. Cum numele a prins, DMG a început să-l folosească pentru multe din modelele sale.

Wihelm Maybach

Vine însă anul de grație 1926, când atât afacerile DMG cât și cele ale lui Karl Benz (nu l-ați uitat, nu?) încep să scârțâie. Și cele două firme rivale decid să fuzioneze, pentru a supraviețui. Între timp Maybach plecase de la DMG, dar vom mai vorbi despre el. Benz & Cie. avea drept siglă coroana cu lauri, în mijlocul căreia scria BENZ. DMG avea  o stea în trei colțuri, sub care scria MERCEDES. Odată fuziunea făcută, au fuzionat și siglele, rezultând sigla actuală.

Un rezumat amuzant al apariției firmei, găsiți aici: https://youtu.be/cX4EMLMJepA

Acest articol a fost citit de 789 ori!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.