Acest articol a fost citit de 531 ori!
Ne mai despart doar câteva zile de data de 14 noiembrie, respectiv de ceea ce s-a impus în istoriografia românească ca fiind Ziua Dobrogei. Adică ziua în care armatele române au trecut Dunărea, pentru a prelua de la cele rusești administrarea noii provincii intrate în componența statului român. Cu ocazia alipirii domnitorul Carol I a dat o declarație adresată locuitorilor săi, din păcate mult împuținați după repetatele conflicte din secolul XIX:
„- Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută şi încuviinţată de naţiune hotăreşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirei: viaţa, onoarea şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei constituţiuni pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre, vor fi apărate de legile noastre, şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legiuită pedeapsă“.
Cu această ocazie Muzeul Național al Marinei Române a găzduit vernisajul expoziţiei de grafică și pictură „DOBROGEA-ACASĂ”. Salonul Clio găzduiește lucrările unui grup de doamne, membre ale atelierului de arte vizuale „Comandor Val Donici”, precum și ale pictorului tulcean Vasile Aftinia. Doamnele care expun sunt Ioana Ina Iordan, Maria Monica Goşoiu, Nermin Hogea-Susam, Mihaela Roca și Elena Dordea Stănescu.
Dupa o scurtă prezentare a evenimentului, făcută de un reprezentant al Marinei Române, dna Doina Pauleanu a vernisat – cu profesionalismul cu care ne-a obișnuit – expoziţia.
In câteva vorbe, o să va descriu și eu – ca nespecialist – evenimentul. Lucrările expuse reflectă stiluri și tehnici deosebite, fiind ușor de distins stilul fiecărui artist. Eu unul am vrut să merg la acest eveniment, tocmai pentru a descoperi cum privesc alții lumea Dobrogei ce ne înconjoară, bogată în nuanțe și provocări.
Mi-a bucurat ziua o lucrare plină de culoare și de viață a dnei Ina-Ioana Iordan, care ne trimite parcă direct în lumea poveștilor copilăriei, cele cu Ilene Coșânzene, cu soarele și luna care țin cununa.
Mana mai sigură a Monicăi Goșoiu ne zugrăvește un admirabil peisaj al Dunării, așa cum arată ea în zona cetății de la Păcuiul lui Soare, folosind o paleta coloristică impresionantă.
La Mihaela Roca m-a impresionat curajul de a ne arăta, cu ajutorul pensulei, lumea submarină a Marii Negre, un demers pe care eu unul nu l-am mai întâlnit până acum în pictură.
Cel mai mult mi-au plăcut lucrările Elenei Dordea Stănescu, realizate în mai multe tehnici, și care mi s-a părut că au surprins cel mai bine specificul dobrogean. Din păcate fiind expuse sub sticlă, fotografia de mai jos nu va reuși să redea parfumul istoric al lucrării.
Nermin Hogea-Susam se apleacă asupra lumii apelor, cu lucrări ce ne prezintă canale înverzite, cu plauri și nuferi, dar și un admirabil far de odinioară. Privindu-le parca ma intorsesem pe meleagurile de pe malul Razelmului, de la Sarichioi, despre care scriam deunazi.
Invitatul tulcean, Vasile Aftinia, are o inedită lucrare realizată în memoria martirilor creștini de la Niculițel, respectiv Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos. Mai are o lucrare la care mi-a plăcut, în ciuda tehnicii nu foarte reușite, ideea de a pune gânditorul de la Hamangia și femeia sa sub semnul Șarpelui Glykon, lucrare cu titlul „Gând impietrit”.
Lucrările nu sunt foarte multe, fiind expuse într-o sală cu un aer intim, așa că dacă treceți pe strada Traian, până pe 26 noiembrie, puteți beneficia de 20 de minute de artă realizată cu suflet, care să vă însenizeze ziua, așa cum mi-a înseninat-o și mie.
Prilej cu care ar merita vizitat întregul Muzeul Național al Marinei Române, un muzeu inedit, pe lângă care de multe ori trecem în grabă, fără să-i acordăm atenția care i se cuvine.
Acest articol a fost citit de 531 ori!