«Acest blog funcționează fără autorizație de securitate la incendiu!»
Pe Adrian l-am cunoscut prin 1992 cred, când amândoi ne angajasem profesori suplinitori la Liceul Auto. Care liceu constituise atunci pentru amândoi un loc de refugiu, acceptat de nevoie. Pentru mine după ce eșuasem în încercarea de a fi întreprinzător, … Read More ›
Autobuzul obosit frână cu zgomot, dar și cu un scârțâit ușor strident, drept în mijlocul câmpului. -Nea Gică, să treci pe la atelier, să-ți verifice saboții, se auzi vocea șefului de coloană. Băiatul auzea murmurul ocupanților, dar toată atenția îi era … Read More ›
În sală oamenii începeau să intre în grupuri de câte doi-trei, impulsionați de către activiștii ce ieșiseră afară special pentru asta. Cei mai în vârstă se așezau repede mai în spate, cât mai departe de prezidiu, pe baza experienței de … Read More ›
Activitatea de la începuturi în multinaționala de asigurări de viață era o permanentă sursă de veselie pentru unii dintre noi. Eram o echipă faină, cu mulți oameni inteligenți, puși pe treabă dar și pe glumă. Instrumentul nostru de bază era … Read More ›
Buticar român în tranziție – ultima parte Stăteam într-o seară (altfel cum?) în butic. Cu unul dintre cumnați (altfel cum?). Vremea era foarte plăcută, sfârșit de vară, canicula tindea să devină amintire ștearsă din memorie. Stăteam amândoi pe scară, ca … Read More ›
Buticar român în tranziție – partea a doua Stăteam seara în butic, și nu făceam mai nimic. Doar stăteam. Chiar, ce melodie nemuritoare ar fi scos Gil Dobrică din asta! V-o mai amintiți pe aia cu: Stau pe cheiul din … Read More ›
Buticar român în tranziție – prima parte Ca tot românul, pretins întreprinzător adică, anul 1991 m-a găsit în postura de buticar. Am zidit – împreună cu cumnații mei – o încăpere în prelungirea casei socrilor, am dotat-o cu ușă metalică … Read More ›
Mâine va avea loc la Constanța un eveniment de la care nu pot lipsi. Steliana Duliu-Bajdechi, adică cea aflată în spatele vocii care ne prezintă știrile culturale la Radio Constanța, debutează ca romancier. Cu un roman de dragoste, a cărei … Read More ›
Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd o viloaie pătrățoasă, P+2, fără pic de curte, și vopsită în cel mai urât maro căcăniu din sistemul nostru solar, îmi vine brusc să vomit! Hai, nu vă faceți că nu … Read More ›
Hotărât lucru, să pui în scenă Năpasta este un act de curaj, oricând, oriunde și în orice limbă. Piesa lui Caragiale a stârnit controverse precum nici o altă piesă românească, atât în rândul intelectualilor români trăitori în epoca autorului, cât … Read More ›
