«Acest blog funcționează fără autorizație de securitate la incendiu!»
În 2007 Ray Bradbury a trimis o piesă de teatru, numită Leviathan 99, unui teatru universitar american. Piesa era bazată pe mitologia din Moby Dick și era un tribut adus lui Melville. Un căpitan orb conducea echipajul unei nave spațiale prin cosmos, … Read More ›
Am fost la Moromeții 2. Încep prin a spune că în mod categoric filmul merită văzut. Mai ales că de imagine se ocupă Vivi Drăgan Vasile, care va reuși să vă surprindă de multe ori cu modul în care camera … Read More ›
Ani de zile am trecut pe strada Ecaterina Varga din Constanța, mai ales când mergeam la o librărie prețuită. Sau la unul dintre nenumăratele localuri ale Primăriei. Sincer, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost femeia respectivă, și pentru … Read More ›
Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta … Read More ›
Nu credeam să trăiesc din nou epoca revirimentului fricii. Da, a fricii. Nu a fricii de moarte. Nu a fricii de eșec. Nu a fricii de boală. Nu a fricii de ratare. Sau a fricii de penibil. Nu, a sosit … Read More ›
Sunt cărți a căror lectură te bulversează pur și simplu. Modul în care autorul povestește, direct sau prin ochii personajelor sale, modul în care sentimentele părăsesc foaia de hârtie și se încolăcesc în jurur legăturilor tale neuronale, modul în care … Read More ›
Și a venit ziua mult așteptată! In care lansarea volumului „Trei” avea să aibă loc în mod oficial, în cadrul evenimentului „Citit încrucișat/ Keresztszemek”, la Sala Radio din Cluj. După un drum de aproape 700 km, condimentat cu două imposibile … Read More ›
Noirmoutier. Mănăstirea neagră. Nume cu rezonanțe sumbre și sinistre. Cine și-ar putea închipui că, plecat să se adape la izvorul culturii franceze, pentru a o transmite mai departe elevilor săi, s-ar putea trezi – ca într-un coșmar – că execută … Read More ›
Puszta. Pušta. Pusta. În orice limbă ai rosti-o, pusta este în mod definitiv și absolut o caracteristică a spiritualității maghiare. Așa cum românul se definește câteodată ca fiind frate cu codrul, maghiarul s-ar putea defini oricând ca fiind fiul pustei. … Read More ›
Cad pradă păcatului uneori, așa cum mulți dintre voi fac la fel, de a judeca tânăra generație în bloc. Cu afirmații generalizatoare, nu tocmai măgulitoare pentru ea, cu sentințe ad-hoc, la fel de tăioase, cu adjective și epitete nu dintre … Read More ›
