Acest articol a fost citit de 472 ori!
Pe lângă blocul cu fațada obosită este o trecere îngustă. De la bulevard spre blocurile din spate. Lată cam de un metru. Având la origine niște trepte din plăci de beton, fiindcă diferența de nivel între străzi e de cel puțin un metru și jumătate. Plăcile respective și-au dat duhul, după o crâncenă suferință, de mulți ani. Ca să treci pe lângă bloc trebuia să fii în formă, și să ai glezne bune. Pentru pensionari echivala cu un asalt al unui munte. Pentru persoanele în cărucior echivala cu un: „Pe aici nu se trece!”.
Săptămâna trecută surpriza s-a produs. O hoardă de muncitori a dat năvală și a început să repare trecerea. S-a turnat beton, nefinisat nicicum, mărginit de clasicele borduri. Mazăre a plecat, fabrica de borduri a rămas. S-a făcut chiar și o rampă acceptabilă, pentru oameni in cărucioare. Deși două zile n-am putut circula pe alee, am fost mulțumit, întrebându-mă doar de ce a trebuit să dureze ani de zile până să o repare cineva.
Ieri circulația pe alee a fost întreruptă din nou. O dubă staționa în pantă de ore bune, cu motorul pornit. În cabină un șofer plictisit butona telefonul. La roata din stânga față un cataloi fusese bine împins, pe post de frână de… mână. În parbriz un carton mare: Primăria Municipiului Constanța. Cinci muncitori voioși se îndemnau la lucru. Un șef spre pensie, îmbrăcat elegant, îi supraveghea plictisit.
Echipa monta o balustradă, ca să vie în ajutorul oamenilor la urcare. Clasica țeavă pătrată, dată cu grund gri. Au început prin a sparge în betonul proaspăt turnat locașuri pentru piloni. Aceștia se introduceau în spărtură, și erau mânjiți cu puțin ciment, pentru priză. Țeava se tăia la dimensiuni pe loc, după ce se dădeau câteva puncte de sudură. Probabil zilele astea o vor și vopsi.
-Nu era mai simplu să puneți stâlpii direct în beton, când l-ați turnat?, întreb un muncitor. Genul căruia i-a plecat meșterul în Italia acum 20 de ani, și s-a trezit promovat din ucenic meșter.
-Fugi domn’e de-aci, ce te pricepi mata la lăcătușerie metalică?
Acest articol a fost citit de 472 ori!
Noblesse oblige, Silviu! https://erikamarginean.wordpress.com/2018/06/14/fara-ura-si-partinire/