Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 474 ori!
L-am văzut azi de două ori. În două zone diferite ale orașului, la ore și kilometri distanță. Îmbrăcat modest, dar nu ca de la talcioc. Acum 50 de ani ar fi purtat bască. Acum poartă nelipsita șapcă americănească, decolorată de la soare și transpirație. În picioare sandale, cu ciorapi închiși la culoare. Pantaloni tip burlan, culoarea nisipului, Cămașă cu model, cu mânecă scurtă.
În ambele situații era ascuns între niște tufe. De la un gard viu, în primul caz. De la un spațiu verde, abandonat de privirile edililor, în al doilea caz. Avea cu el o sacoșă de rafie, mare, ca de oltean. În ambele zone se simțea puternic mirosul de tei.
Amicul nostru atacă teii ca un prădător autentic. Rupe lăstari întregi și crengi mari, și le dosește în tufișuri. Apoi se așează tacticos în ascunziș și începe să rupă floare cu floare. Pe care le pune în praporniță. Calmul cu care pigulește este exasperant. Când totul este gata aruncă priviri scurte în jur. Alege un moment când nimeni nu este atent la el, se ridică în picioare și pleacă legănând sacoșa…
Acest articol a fost citit de 474 ori!
stricator cat incape, personajul descris in eseul tau ( scurt dar foarte cuprinzator, felicitari !!! ) este universal valabil, in orice regim, in orice secol !!! Legile nu sunt valabile pentru el, deviza lui este instinctiva si laconica: dupa mine, potopul !!! Imi place ca tine pasul cu moda meltenilor: sosete la sandale, perfect adevarat !!! In rest, numai de bine…
Silviu Măcrineanu, thanks so much for the post.Much thanks again. Really Cool.
Silviu Măcrineanu, thank you for your blog post.Really thank you! Awesome.