“Pentru un român care știe a citi, cel mai greu lucru este să nu scrie.” – I. L. Caragiale
Buticar român în tranziție – ultima parte Stăteam într-o seară (altfel cum?) în butic. Cu unul dintre cumnați (altfel cum?). Vremea era foarte plăcută, sfârșit de vară, canicula tindea să devină amintire ștearsă din memorie. Stăteam amândoi pe scară, … Read More ›
Am fost la Moromeții 2. Încep prin a spune că în mod categoric filmul merită văzut. Mai ales că de imagine se ocupă Vivi Drăgan Vasile, care va reuși să vă surprindă de multe ori cu modul în care camera … Read More ›
Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă … Read More ›
Dacă Wim era un personaj prin harul său de inginer, plin de soluții îndrăznețe la probleme dificile, șirul personajelor din firmă era unul lung, și nu mă refer numai la expați aici. Deși unul dintre ei merită neapărat amintit. Dacă … Read More ›
Așa cum piețele constănțene nu sunt suk-uri sau bazaruri, tot așa constănțenii nu sunt… ardeleni, de exemplu. Spun asta pentru că în această seară am ieșit să fac mișcare, respectiv porția de 30 de minute pentru prima decadă din iulie. Am luat orașul … Read More ›
Un om târnosea praful de pe marginea trotuarului, pe strada unde lucrez. Avea un container pe roți din plastic negru. Purta o vestă din aceea portocalie, fosforescentă, și o șapcă roșie. Părea un om bun*… Târnul de nuiele m-a fascinat, … Read More ›
Azi am umblat în cămașă cu mâneca lungă, într-o căldură sufocantă. În mașină aveam o mini saună, dacă nu exista aer condiționat aș fi făcut probabil ca peștele din acvariu, cel cu care vorbea milițianul dintr-un banc vechi. Nu știu cum naiba … Read More ›
Îmi fac prima plimbare de 30 de minute, destinată slăbirii, la presiunile consoartei. De ce doar 30 minute? Pentru că așa spune la televizor: „Pentru o viață sănătoasă faceți mișcare zilnic minim 30 de minute”. Deci minimul ajunge, n-are rost … Read More ›
Pe lângă blocul cu fațada obosită este o trecere îngustă. De la bulevard spre blocurile din spate. Lată cam de un metru. Având la origine niște trepte din plăci de beton, fiindcă diferența de nivel între străzi e de cel … Read More ›
L-am văzut azi de două ori. În două zone diferite ale orașului, la ore și kilometri distanță. Îmbrăcat modest, dar nu ca de la talcioc. Acum 50 de ani ar fi purtat bască. Acum poartă nelipsita șapcă americănească, decolorată de … Read More ›
