Biblioteca româno-maghiară: Despre Ciocârlia și zootropul lui Dezső Kosztolányi.

Acest articol a fost citit de 1160 ori!

Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta pentru că până acum am citit trei cărți ale sale, una mai bună decât alta. Trebuie să recunoașteți că nu este un procent obișnuit, 100% pentru trei încercări.

Când am luat în mâna Ciocârlia (Pacsirta) romanul său, publicat în 1924, aveam oricum așteptări mari, datorită lecturilor de până atunci. Am luat-o în mâna și n-am mai putut-o lăsa, până n-am ajuns la ultima pagină. Ce delectare, ce desfătare! Dacă vreți să vedeți cum se desfășura, la sfârșit de secol XIX, viața într-un orășel maghiar de provincie, nu aveți altceva de făcut decât să lecturați Ciocârlia.

Ați văzut vreodată un zootrop, aparatul acela care preceda într-un fel cinematograful, acum 150 de ani? Cartonașe pictate sau fotografiate, puse într-o cutie, și care învârtite cu viteză, în prezența unei surse de lumină, creează iluzia mișcării? Orașul Sárszeg, la 1899, este un oraș anost, așa cum apare el în primele pagini ale cărții. La fel de anostă este și viața familiei Vajkay, cea care are trei membri, unul dintre ei fiind Ciocârlia, fiica cu înfățișare ștearsă, care le apare urâtă chiar și părinților săi. Totul pare nemișcat, prăfuit și insipid la Sárszeg, până când Dezső Kosztolányi începe să învârtă cu repeziciune maneta zootropului. Și să ne arate cartonașe cu personaje în mișcare, care de care mai interesant. Și mai plin de savoare. Și cu trăiri puternice, declamate sau refulate, agățându-se cu hotărâre de trăirile celor din jur.

Și dacă la început totul pare a se învârti în jurul Ciocârliei, care pleacă o săptămâna la rudele din pustă, grosul acțiunii îi are în prim-plan pe părinții ei, care în săptămâna respectivă se trezesc antrenați în viața nebună a urbei, ca într-un carusel scăpat de sub control.

Reîntâlnirea tatălui cu societatea Panterelor, petrecăreții urbei, masa luată de părinți la restaurant – obicei de mult uitat, mersul la teatru, prânzul la prefect, întâlnirea cu doamnele bine ale urbei, redescoperirea fumatului și băutului, ca și a jocului de cărți, toate acestea răstoarnă traiul tihnit al celor doi Vajkay. Care pentru o săptămâna par a întineri brusc, și a-și recăpăta pofta de viață.

Întoarcerea Ciocârliei restabilește rutina tristă a vieții familiei, al cărui chef de viață, proaspăt redescoperit, se stinge brusc. Măștile sunt puse la loc pe chipuri, frustările și deziluziile – materializate în hohote de plâns – sunt înăbușite noaptea sub plapumă. Uitarea își așterne colbul rapid peste prezentul recent.

Dezső Kosztolányi rotește din ce în mai încet zootropul, pentru a permite familiei Vajkay să revină la tiparul vieții anoste, iar orășelului Sárszeg să se scufunde din nou în anonimat. Dar cititorului îi rămân în memorie momente și chipuri fabuloase, descrise de un maestru al penelului literar.

Citiți-o, nu veți regreta!

Acest articol a fost citit de 1160 ori!

Please follow and like us: