Si totuși există cultură…

 

Au fost dintotdeauna oameni care au lucrat împotriva tendințelor vremurilor pe care le-au trăit. Oameni care – atunci când superficialitatea și nepăsarea devin cuvânt de ordine în jur – se apleacă cu mai multă stăruință și devotament asupra lucrurilor serioase, lucrurilor importante, lucrurilor care merită să dureze. De multe ori acești oameni nu primesc toată aprecierea pe care o merită din partea semenilor lor. Ordinul Bene Merenti, sau un altul asemănător, nu le înnobilează decât rareori reverul.

Un astfel de om este fără îndoială Maria Pariza. Cea care astăzi și-a lansat, la Constanța, volumul intitulat „Prezenta aromânilor în presa dobrogeană (1879-1944)”. Un volum de excepție, care sperăm să deschidă apetitul și altor cercetători pentru a-i aduce alături multe alte volume asemănătoare. Care să recreeze în mintea cititorilor imaginea României de altădată,  a vieții înaintașilor noștri, mai ales a oamenilor simpli. Care au scris istorie în egală măsură cu numele des pomenite în manualele oficiale.

Impreuna cu dna. Pariza

Maria Pariza și-a petrecut o bună parte din viață în biblioteci și arhive, aducând la iveală crâmpeie de trecut, pentru diverși autori și cercetători științifici. Dar în multele incursiuni a găsit și lucruri legate de trecutul neamului său. A aromânilor din Balcani, strămutați de valurile istoriei în Dobrogea cea  bătută de soare. Și le-a pus deoparte, cu speranța că într-o zi ele își vor găsi locul într-un volum. Schimbarea de carieră, trecerea spre catedră, a făcut ca apariția volumului să fie de multe ori amânată. Dar Ecleziastul spune undeva:

Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.

Așa că a sosit și vremea acestui volum, de mare importanță pentru aromânii dobrogeni, dar nu numai. Pentru că el adună informațiile răspândite în cca. 120 de publicații, apărute timp de 65 de ani, aria de consultare fiind însă mult mai largă. Pentru că nu ai de unde să știi – când te apuci de lucru – care publicație a publicat și care nu articole despre aromâni. Volumul seamănă cu un puzzle întocmit cu minuțiozitate, care se transformă, odată terminat, într-un frumos tablou cu scene din viața unui popor. Autoarea ne-a povestit, cu emoție, că în arhivele publicațiilor de altă dată plânge efectiv un material amplu, care nu cere decât să fie dezvăluit celor interesați.

Și tot Maria Pariza ne-a mărturisit că rezultatul de astăzi a fost posibil pentru că – după evadarea din comunism – s-au întâlnit în viața ei necesitatea și pasiunea pentru trecut. Și că primit un imbold suplimentar de a scrie când a descoperit că și Steaua Dobrogei, prima publicație dobrogeană (1879) scria despre aromâni. Și a scris cu profesionalism,  aducandu-ne în fața ochilor un exemplu de Bibliografie analitică probabil unic. Sperăm ca autoarea să mai aibă ascunse prin sertare și alte texte care să vadă lumina tiparului. Și care să ne ajute să conturăm imaginea unei Dobroge multietnice, multiculturale, unde oameni hotărâți și cu dragoste de frumos s-au străduit să dureze o provincie mai aparte.

Alaturi de minunate costume populare, opera a celor de la
Costume Populare Aromane

Evenimentul cultural de astăzi, de la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret “Jean Constantin”, a fost de fapt o dublă lansare de carte. Catia Maxim, o româncă atașată de sufletul aromânilor alături de care conviețuiește în România, a lansat la rândul său ultimul roman legat de povestea unei familii de aromâni din Moscopole. El vine să ne dezvăluie identitatea reală a personajelor trilogiei „Îngerii din Moscopole”, scrisă de către autoare intre 2011 și 2015. După ce a avut șansa să viziteze Moscopole, în 2010, și să înțeleagă mai multe despre aromâni, despre tragediile și izbȃnzile lor, despre determinarea lor înnăscută, despre modul în care au știut să fie un ferment al constituirii statelor balcanice, cum spunea Papanace.

Aura Piha prezentand cartea Catiei Maxim

Zi specială azi la Constanța, pentru armȃname, pentru dobrogeni, pentru cultură în general. Să sperăm că vom avea șansa să participăm mai des la astfel de evenimente, unde să învățăm lucruri noi și să descoperim oameni devotați adevărului și frumosului.

Acest articol a fost citit de 268 ori!

Please follow and like us:
error

2 Replies to “Si totuși există cultură…

  1. Mult stimate domn – Măcrineanu -Surpriză- v-am spune, căci nu știm, ce să apreciem , mai întâi??? De Harurile domniei voastre , de fin observațor, și analist, abil mânuițor al condeiului…. sau de cele cuviinciase și simțite rânduri dedicate nouă, ??? Mulțumim, ne-am bucurat să vă descoperim, ne onorează totul și chiar ne provoacă ….că l-am citit de două ori, și pentru că nu pot să mă sărut pe frunte, după așa aprecieri, voi , posta pe fb , -Haristuseri!

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.