Silviu MăcrineanuAcest articol a fost citit de 429 ori!
Depanand mai departe firul istoriei, dupa momentul Tartaria meleagurile acestea au continuat sa formeze manageri. O buna bucata de vreme s-au bucurat de respect cei specializati in metalurgie, care beneficiau de salarii mari si tot felul de bonusuri, primite de la clientii multumiti de calitatea armelor sau plugurilor.
Apoi industria ceramicii si teracotei a solicitat un numar mare de manageri in productie si vanzari, asa ca i-a primit. Produsele ceramicei autohtone au fost promovate agresiv in toata península balcanica, fiind adoptate ca standarde in materie. Ulcica de vin de Hamangia, cea mai voluminoasa din regiunea Balcanilor, a alungat setea multor cunoscatori, fie ca beau vinul sec, fie ca-l amestecau cu apa calda, eventual si cu putina miere sau rasina ca adaos.
Din aceasta perioada ni s-a pastrat si prima reprezentare, in lut ars – ultimul racnet in materia de reprezentare al vremii – a unui astfel de manager. Pozitia sa este cea clasica, a unui manager de vanzari atunci cand se apropie sfarsitul de luna, iar vanzarea este cu 20% sub cea planificata. Culoarea fetei este, de asemeni, intru totul adecvata momentului. Sangele i-a venit in cap, privirea ii tremura, mainile framanta centrul gandirii. Ca un amanunt curios, are ochii adunati la colturi, putin trasi spre spate, la cine am mai vazut eu astfel de ochi, la televizor, in mai fiecare zi?
– Oare ce sa fac? Cum naiba sa dau de toti managerii regionali, cu ce sa-i mai amenint ca sa creasca vanzarile pe ultima suta? Si cum naiba ii cheama pe toti, niciodata n-am stiut toata lista? Iar dardanii si ilirii aia au niste nume imposibile.
Astfel – in disperare de cauza – managerul dobrogean de la Hamangia a facut o descoperire ce avea sa-i rezolve toate problemele, si care avea sa revolutioneze pentru mii de ani domeniul. A inventat asistent – managerul, de sex feminin! La inceput i-a spus secretara, dar ei nu i-a placut cum suna, asa ca a protestat:
– Deci asta sunt eu, secretara? Adica una care-ti aduce ulcica cu vin la nas, te asculta supusa dupa ce te-ai imbatat si incepi sa-ti injuri superiorii, iar seara trebuie sa te primeasca sa dormi la ea, in timp ce nevasta stie ca esti la greci, sa vinzi amfore negustorilor de vin? Atunci sa-ti scrii singur corespondenta, eu nu-mi mai stric unghiile zgariand placutele de lut cu agrafa de par, sa-ti faci singur raportarile si ordinele de deplasare! Pa tipule, plec in cazul asta, gasesc eu un armator grec pe undeva, sa-i tin contabilitatea.
Managerul nostru hamangiot a tresarit, apoi uitandu-se mai bine la formele ei, la pozitia degajata in care statea, cu mainile pe genunchi si spatele drept, sfidator, a cedat si i-a schimbat incadrarea in tablita de munca:
– Uite, asistent – manager, e mai bine asa?
– Cred si eu ca-i mai bine! Nu stiu ce inseamna exact, dar e altceva!
Si uite asa am revolutionat noi, locuitorii spatiului carpato – danubiano – pontic, inca o data managementul afacerilor.
In episodul urmator, despre Dromihetes si managementul de criza…
Acest articol a fost citit de 429 ori!
