«Acest blog funcționează fără autorizație de securitate la incendiu!»
Mergeam agale printre clădiri din cărămidă cu aspect ponosit, instalații ruginite ce păreau abandonate de mult și depozite cenușii cu ușile metalice larg căscate. În dreapta mea un amalgam de macazuri și linii ferate întretăiate alcătuiau parcă un labirint metalic, … Read More ›
Așa cum începusem să povestesc în postul anterior, distracțiile în “armata pe caii de lemn” erau puține. Iar noi încercam să facem să ne treacă timpul cât mai plăcut. O problemă majoră era faptul că stingerea se dădea pe la … Read More ›
Armata noastra termen-redus a fost o perioada terna, lipsita de prea multe intamplari deosebite. Asa ca faceam eforturi sa nu ne plictisim. Din fericire imaginatia noastra se manifesta in toata plenitudinea varstei. Astfel ca permanent inventam ceva care sa ne … Read More ›
Pe vremea copilăriei mele comuniștii aveau o fixație, privind modificarea componenței etnice a județelor cu preponderentă maghiară din Ardeal. Fantezia lor însa nu parea să dea pe dinafară. Așa că s-a imitat cu osârdie politica fratelui mai mare de la … Read More ›
Revenind la nea Traian, cel cu pălărie de vară, cămășă călcată și pauză de siestă la prânz, mi-aduc aminte că spre 50-55 ani i-a murit soția. A stat el câțiva ani singur, dar se descurca greu și lucrul acesta se … Read More ›
Foto: Silviu Macrineanu
Aveam cam 13-14 ani, când a trebuit să pun mâna pe Moromeții lui Marin Preda, s-o citesc și să-l caracterizez pe Niculae Moromete, pentru ora de Limba Română. Paradoxal, dar opera celui care avea să devină scriitorul meu preferat după ce am … Read More ›
Unul din motivele pentru care mă perpeleam adesea în copilărie era obiceiul obrejanilor de a-și da porecle, dar și de a le folosi fără parcimonie în orice referire la o anumită persoană sau familie. Familia mea se pricopsise bineînțeles și … Read More ›
inainte de atac…. in timpul atacului… dupa 50 de minute… mai cautand ceva de mancare… despartire grea frate/soro … delta … civilizata?
Bunicul meu, Paraschiv Macrineanu, a fost fara indoiala un om mai putin reprezentativ pentru felul de a fi al obrejenilor. Prin nu stiu ce concurs de imprejurari a ajuns sa invete sa conduca un automobil. Si astfel a dat o … Read More ›
