Spune-mi cum arată piețele tale agro-alimentare, ca să-ți spun ce fel de popor ești. Asta mi-a trecut prin gând acum 30 de minute, străbătând spațiul betonat ce înconjoară piața de unde mă aprovizionez, aproape zi de zi. Asta mi-a trecut … Read More ›
Categorie: Vine valu’ imi ia calu’
Hotărât lucru, radioul este o sursă neîntreruptă de înțelepciune. Îmi pare rău că nu pot să-l ascult decât 20 de minute, în drumul de acasă spre muncă și retur, precum și alte câteva zeci de minute când reușesc să mă … Read More ›
Un raport al unei instituții internaționale, competentă pe domeniu, ne arată dezastrul din educație: 40% dintre tinerii români sunt analfabeți funcțional. Adică, mai pe românește, se descurcă să scrie și să citească, dar nu sunt capabili să înțeleagă ce citesc! … Read More ›
Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când – obosit de 15 ani de multinaționale – m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici … Read More ›
foto:zf.ro Forțat de împrejurări să port haine mărimea XXXL, care nu se găsesc când ai nevoie de ele, bat orașul împreună cu colega de apartament, în urmărirea fericirii, vorba filmului. Și ajung în cele din urmă și la mall, deși … Read More ›
Da, așa este, și suntem mândri de asta. Secretul a fost relevat într-o discuție purtată între corespondentul nostru și Ahmed Kamileff, reprezentant al Ministerului Comerțului din Libia. -Salut, Ahmed. N-ai venit la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea … Read More ›
Nea Amet se trăgea din stirpea aceea a lăutarilor țigani, atinși de har, capabili să se facă remarcați în orice cultură, în orice limbă, pe orice meleag. Lăutari cărora li se punea un instrument în brațe de la vârsta la … Read More ›
În vara lui 1998 lucram pentru o multinațională de asigurări de viață, și – pentru că promovasem unit-manager, în iarna precedentă – un val de cursuri de management se abătuse asupra mea. La fiecare câteva luni plecam pentru 2-3 zile … Read More ›
Când aveam vreo 4 ani, m-a mușcat un câine. Rău de tot. Intrasem în curte la nea Enache a lu’ Bostan, căutându-mi disperat mama. Ieșisem pe poarta cu arc a casei părintești, străbătusem toată ulița, uitându-mă printre scândurile gardurilor în … Read More ›
Povesteam deunăzi pe Facebook despre situația specială în care m-a pus colega de apartament săptămâna trecută. Când mă grăbeam tare să prind un autocar, prin care trimiteam pachet pruncului la București. Și aveam nevoie de ceva de la ea ca … Read More ›
