«Acest blog funcționează fără autorizație de securitate la incendiu!»
Atârnată de un cui de 6, bătut în ștrenghi în șipca aștarului ce acoperea cosoroaba, grinda aceea puternică pe care se reazemă acoperișul, atârna oglinda de bărbierit a tatălui meu. De cuiul acela nimeni nu putea să atârne altceva, chiar și în zilele în care tata nu se bărbierea, ca să-și fi atârnat acolo oglinda. … Read More ›
Privită prin sticla geamului dublu de la clasă, zăpada din curtea școlii arăta cam ca făina ce acoperea pardoseala morii lui Loe, de la Slimnic, la sfârșitul zilei de lucru. Când praful de făină scăpat pe lângă saci, la umplerea acestora, sau prin crăpăturile jgheaburilor din lemn prin care era îndrumat către parter, amestecat cu … Read More ›
Tatăl meu avea trei clase de școală primară, mari și late. Pe vremea când începuse el școala, situația era deja tulbure în România. Primii ani de școală s-au suprapus cu începutul războiului, cel de reîntregire a neamului cum le spunea învățătorul, când îi aduna în clădirea modestă a școlii, ridicată prin grija și cu cheltuiala … Read More ›
Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Read More ›
Fiului meu și nepoților mei. Dragii mei, știu că nu vă place să citiți istorie, dar mai jos e vorba de istoria neamului vostru. Și uneori a familiei voastre. Nu trebuie neapărat să citiți tomuri întregi, ca să aflați lucrurile esențiale despre viața înaintașilor. Ați mai auzit câte ceva când povesteau papu și maia/muma. V-am … Read More ›
Sunt bucuros să scriu din nou despre o carte a lui Dezső Kosztolányi, pentru Biblioteca Româno-Maghiară a Corbilor Albi. Prima data ce am scris despre „Nero, poetul sângeros”, o carte profundă și cu vădite accente filozofice. Apoi am descoperit un cu totul alt Dezső Kosztolányi, citind „Din povestirile lui Esti Kornél”! Accentele filozofice rămân, dar … Read More ›
Ne mai despart doar câteva zile de data de 14 noiembrie, respectiv de ceea ce s-a impus în istoriografia românească ca fiind Ziua Dobrogei. Adică ziua în care armatele române au trecut Dunărea, pentru a prelua de la cele rusești administrarea noii provincii intrate în componența statului român. Cu ocazia alipirii domnitorul Carol I a … Read More ›
Da, da! Ați citit bine. Nu „s-a închis” ci „s-a deschis”. Și ce librărie… Aflu întâmplător, vineri, că orașul nostru începe să se vindece lent, după mulți ani de domnie a banului, kitschului și inculturii, și începe chiar să-și creeze anticorpi. Un amic îmi spune că pe Ferdinand s-a deschis o librărie-ceainărie-cafenea, adică ceva în … Read More ›
foto: Diana Slav Stând cu o bucată imensă de ceafă în cuptor, gătindu-se la foc mic, mă gândeam ce vin merge să-i asortez, ca papilele gustative să zică și ele „Bogdaproste!”. Și mi-am dat seama că mi-e mult mai ușor să aleg acum, după ce săptămâna trecută am fost la o întâlnire a bloggerilor constănțeni … Read More ›
Toma Enache mă surprinde din nou. Și în același timp mă provoacă. Mă provoacă să scriu iar despre o realizare a sa. Cunoscutul regizor este cel care a zguduit puțin lumea aromânilor balcanici, cu al său film „Nu sunt faimos, dar sunt aroman”, respectiv pe cea a aromânilor din România, cu piesă de teatru „Lali … Read More ›