«Acest blog funcționează fără autorizație de securitate la incendiu!»
Bântuind prin Kaufland privirea îmi fu atrasă de un stand frumos aranjat, plin cu sticluțe multicolore. Și cum nici un bărbat nu rezistă unei aglomerări de sticle aranjate la vedere, mă apropiai curios, ca să văd ce băutură se ascunde sub ambalajele frumoase. Surpriza a fost mare: Cidru dacic! Dumnezeule, îmi spun, s-a găsit vreo rețetă veche … Read More ›
Kömi a erupt pe neașteptate în viața noastră de studenți interniști, după una din vacanțele de vară. Vacanță în care Marcel, colegul nostru de cameră aiudean, se întâlnise cu el în orășelul care le era amândorura localitate natală. Nu mai rețin dacă se știau de mici, ori s-au cunoscut în vara aceea. Cert este că … Read More ›
În anul de grație 1988, deciși să-și mai spele imaginea proastă în Occident, comuniștii români mai făceau sporadic câte o acțiune în direcția aceasta. Una din ele s-a organizat în Dobrogea, un schimb de experiență între fermierii francezi și fermierii specialiștii în agricultură români. Adică s-a organizat vizita unui grup de 10-12 fermieri din Franța, plimbați … Read More ›
Opt seara. Doi tineri ca la douăzeci de ani, așezați pe treptele unui ING Office. Îmbrăcați sport, cu șorturi și tricouri, genul veniți la mare cu bani puțini. Unul mai înalt și uscățiv, cu păr șaten. Celălalt brunet, cu față rotundă, mărginită de o bărbiță mică. Pe fete li se citește îngrijorarea și oboseala. Uscățivul … Read More ›
Clișeele existente în modul de a te adresa superiorilor mi-au produs întotdeauna mari dureri de cap. Modul de a saluta un om care îți este – doar ierarhic – superior, denotă multe despre caracterul tău, și modul în care percepi relația respectivă. Cel puțin așa cred eu. În comunism era la mare preț formula: Să … Read More ›
Aveam vreo 300 de grame în plus, care-mi stricau frumoasa greutate de 130 de kg, așa că m-am hotărât să le ard. Zis și făcut, m-am echipat corespunzător, adică mi-am pus tricoul fără mâneci care-o enervează pe consoartă (pe considerentul că de ce să fiu eu singurul care suferă), și am luat-o la pas. Mai … Read More ›
Vorbeam deunăzi cu un pensionar, cu care mă intersectez des, dar cu care nu schimbasem decât saluturi din mână până atunci. În ziua respectivă s-a întâmplat să ne oprim amândoi ca să urmărim oarece eveniment stradal. Și după ce ne-am salutat, am intrat în vorbă. În zece minute deja ne împrietenisem. Am ajuns, firesc, să-l întreb ce … Read More ›
Celor ce strâng averi peste averi, cu obstinație, ca niște hârciogi care cară în adăpostul subteran semințe peste semințe, opriți doar de terminarea secerișului, le recomand să-și viziteze mai des rudele din cimitire. O vizită în cimitir ar trebui să le deschidă mintea, să le reamintească destinația finală a vieții. Fie ea trăită în sărăcie … Read More ›
La noi în sat aveam și un om mai întârziat la minte, care locuia la marginea satului, într-o bojdeucă ridicată probabil de înaintașii săi. Era un tip înalt, și destul de bine legat, ceea ce îi permitea să execute diversele munci grele, la care sătenii îl chemau. Sau poate era mai legat tocmai datorită respectivelor … Read More ›
Tenisul feminin a început să contorizeze computerizat rezultatele și să realizeze clasamentul WTA începând din 1975, la simplu, iar la dublu din 1984. Cu o întârziere de doi ani față de clasamentul ATP al băieților, la simplu, și opt ani față de cel de la dublu. La băieți Ilie Năstase a fost primul nominalizat ca … Read More ›