Aveam vreo 300 de grame în plus, care-mi stricau frumoasa greutate de 130 de kg, așa că m-am hotărât să le ard. Zis și făcut, m-am echipat corespunzător, adică mi-am pus tricoul fără mâneci care-o enervează pe consoartă (pe considerentul … Read More ›
Categorie: miorita cachie
Vorbeam deunăzi cu un pensionar, cu care mă intersectez des, dar cu care nu schimbasem decât saluturi din mână până atunci. În ziua respectivă s-a întâmplat să ne oprim amândoi ca să urmărim oarece eveniment stradal. Și după ce ne-am salutat, am … Read More ›
Celor ce strâng averi peste averi, cu obstinație, ca niște hârciogi care cară în adăpostul subteran semințe peste semințe, opriți doar de terminarea secerișului, le recomand să-și viziteze mai des rudele din cimitire. O vizită în cimitir ar trebui să … Read More ›
La noi în sat aveam și un om mai întârziat la minte, care locuia la marginea satului, într-o bojdeucă ridicată probabil de înaintașii săi. Era un tip înalt, și destul de bine legat, ceea ce îi permitea să execute diversele … Read More ›
Învățământul de altădată nu semăna cu cel de acum, după cum vedem in cartea lui Constantin Rădulescu-Motru – Psihologia poporului român, publicată in 1937. „La Facultatea de Drept au fost înscriși, în perioada anilor 1921/1932, un număr de 122 035 … Read More ›
Stăteam așa și mă gândeam, ca… Ca… Ca tot românul. Dar dacă dacopații/dacomaniacii au dreptate, și limba latină chiar se trage din limba dacă? Eeee? Păi atunci toată teoria cu rotacizarea este o poveste frumoasă. Și nu dacii l-au băgat … Read More ›
Spune-mi cum arată piețele tale agro-alimentare, ca să-ți spun ce fel de popor ești. Asta mi-a trecut prin gând acum 30 de minute, străbătând spațiul betonat ce înconjoară piața de unde mă aprovizionez, aproape zi de zi. Asta mi-a trecut … Read More ›
Limba română suferă schimbări radicale, multe cuvinte și expresii – curente pe timpul copilăriei mele – fiind din ce în ce mai puțin folosite. Este mersul firesc al lumii înconjurătoare, a cărei evoluție nu putea să nu afecteze și limbajul. Care, deocamdată, … Read More ›
Un om târnosea praful de pe marginea trotuarului, pe strada unde lucrez. Avea un container pe roți din plastic negru. Purta o vestă din aceea portocalie, fosforescentă, și o șapcă roșie. Părea un om bun*… Târnul de nuiele m-a fascinat, … Read More ›
Ca să continuăm seria cu „un fel de director”, o să vă mai povestesc o scurtă întâmplare. Era prin 2008, când – obosit de 15 ani de multinaționale – m-am hotărât să mă mut la o firma mică, românească. Nici … Read More ›
