Despre Rodion Markovits si „Câșlegi într-un picior”, sau despre cum răsucirile istoriei ne pot schimba radical viața.

 

 Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar însă. Dex-ul m-a salvat: „interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot … Read More ›

Katalin Varga – Ecaterina Varga, un destin tumultos…

 

 Ani de zile am trecut pe strada Ecaterina Varga din Constanța, mai ales când mergeam la o librărie prețuită, sau la unul dintre localurile Primăriei. Sincer, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost femeia respectivă, și pentru ce fapte deosebite i s-a păstrat numele pe indicatoarele stradale. Declicul s-a produs când am văzut în … Read More ›

Biblioteca româno-maghiară: Despre Ciocârlia și zootropul lui Dezső Kosztolányi.

 

 Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta pentru că până acum am citit trei cărți ale sale, una mai bună decât alta. … Read More ›

He-he-hepaaa…

 

 Vă povesteam recent cum ne-am tratat de râie în studenție. Doar că asta s-a întâmplat când eram deja prin anul patru. Prima încercare serioasă la care am fost supuși însă a fost alta, si a avut loc când eram boboci. În anul întâi stăteam în cămin cu Mircea și cu Dan, cu care mă împrietenisem încă din … Read More ›

Ca râia de… student

 

 Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă prin cap că cei din jur ar putea să nu rezoneze cu el. Când trânti … Read More ›

Năpasta (Chiderea) în aromână, sau cum sună Caragiale în limba de dadă.

 

 Hotărât lucru, să pui în scenă Năpasta este un act de curaj, oricând, oriunde și în orice limbă. Piesa lui Caragiale a stârnit controverse precum nici o altă piesă românească, atât în rândul intelectualilor români trăitori în epoca autorului, cât și a celor de mai târziu. În egală măsură a stârnit interesul străinilor, astfel că în … Read More ›

In memoriam Ghiță, porcul românesc – 2

 

 Binențeles că porcii, odată crescuți la greutatea visată, mai trebuiau și tăiați! Ziua de Ignat era fascinantă din multe puncte de vedere pentru noi, copiii. Ne trezea din somn, dis de dimineață, guițatul agonizant al porcilor, sacrificați în virtutea tradiției și a necesarului de hrană pentru sezonul rece. Erau niște zgomote pe care am fi preferat … Read More ›

In memoriam Ghiță, porcul românesc – 1

 

 Pe porcii noștri, cei pe care îi creșteam în curte în vremea copilăriei, îi chema invariabil Ghiță. Nu știu să spun de ce, n-am reușit să aflu răspunsul de la părinți. Nu știu dacă și în alte case din Obrejița era obiceiul asta, să-ți botezi porcul cu același nume, an de an. Pentru că dacă … Read More ›

Blogul lui Gazosu 2 – Fără factură?

 

 Dacă Wim era un personaj prin harul său de inginer, plin de soluții îndrăznețe la probleme dificile, șirul personajelor din firmă era unul lung, și nu mă refer numai la expați aici. Deși unul dintre ei merită neapărat amintit. Dacă vă puteți imagina asta, o firmă de israelieni a adus pentru a coordona construirea și … Read More ›