Trenule, mașină mică…

 

 Ziua de toamnă, deși promitea să fie frumoasă, începuse cu un frig înțepător și o umezeală sâcâitoare, ce-ți pătrundea prin haine, până la oase. Zgribulit într-un colț al banchetei, Băiatul își aștepta rândul la jocul de cărți. Erau șase inși, dar jucau jocuri care nu permiteau mai mult de patru jucători. Momentan jucau șeptică, iar … Read More ›

Dobrogea, țară de piatră. Babadag.

 

 Văd tot mai des festivismul românesc de conveniență în plină acțiune, conform unui străvechi obicei, găsind în orice an calendaristic un motiv de sărbătorire a ceva. 124 de ani de la nașterea lui… 88 de ani de la moartea lui… Și să nu uităm celebra de acum sărbătorire a 2050 de ani de la înființarea statului … Read More ›

Biblioteca Româno-Maghiară – Despre Ádám Bodor și Vizita arhiepiscopului

 

 Cum să faci ca să scrii despre viața dintr-un univers concentraționar, dar cu toate acestea cititorul să nu poată lăsa cartea din mână? Iar uneori chiar să zâmbească, la întâlnirea unei trimiteri mascate la realitatea cotidiană, sau la o răsucire de situație neașteptată, demnă de numele de familie al autorului (Bodor, care înseamnă și „a … Read More ›

Despre Rodion Markovits si „Câșlegi într-un picior”, sau despre cum răsucirile istoriei ne pot schimba radical viața.

 

 Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar însă. Dex-ul m-a salvat: „interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot … Read More ›

Katalin Varga – Ecaterina Varga, un destin tumultos…

 

 Ani de zile am trecut pe strada Ecaterina Varga din Constanța, mai ales când mergeam la o librărie prețuită, sau la unul dintre localurile Primăriei. Sincer, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost femeia respectivă, și pentru ce fapte deosebite i s-a păstrat numele pe indicatoarele stradale. Declicul s-a produs când am văzut în … Read More ›

Biblioteca româno-maghiară: Despre Ciocârlia și zootropul lui Dezső Kosztolányi.

 

 Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta pentru că până acum am citit trei cărți ale sale, una mai bună decât alta. … Read More ›

He-he-hepaaa…

 

 Vă povesteam recent cum ne-am tratat de râie în studenție. Doar că asta s-a întâmplat când eram deja prin anul patru. Prima încercare serioasă la care am fost supuși însă a fost alta, si a avut loc când eram boboci. În anul întâi stăteam în cămin cu Mircea și cu Dan, cu care mă împrietenisem încă din … Read More ›

Ca râia de… student

 

 Marți dimineață ușa camerei se deschise cu un scârțâit deranjant, împinsă puternic cu umărul, și Virgil intră fără să-și facă griji că ar putea să ne trezească. De obicei era setat pe un singur simțământ propriu, dominant, fără să-i treacă prin cap că cei din jur ar putea să nu rezoneze cu el. Când trânti … Read More ›

Năpasta (Chiderea) în aromână, sau cum sună Caragiale în limba de dadă.

 

 Hotărât lucru, să pui în scenă Năpasta este un act de curaj, oricând, oriunde și în orice limbă. Piesa lui Caragiale a stârnit controverse precum nici o altă piesă românească, atât în rândul intelectualilor români trăitori în epoca autorului, cât și a celor de mai târziu. În egală măsură a stârnit interesul străinilor, astfel că în … Read More ›