Ultimii. Și cei de pe urmă?

Autobuzul obosit frână cu zgomot, dar și cu un scârțâit ușor strident, drept în mijlocul câmpului. -Nea Gică, să treci pe la atelier, să-ți verifice saboții, se auzi vocea șefului de coloană. Băiatul auzea murmurul ocupanților, dar toată atenția îi era concentrată asupra a ceea ce se vedea prin parbrizul imens, ușor murdar pe la colțuri. … Read More ›

Nu poţi clădi o casă fără lemn şi cuie.

În 2007 Ray Bradbury a trimis o piesă de teatru, numită Leviathan 99, unui teatru universitar american. Piesa era bazată pe mitologia din Moby Dick și era un tribut adus lui Melville. Un căpitan orb conducea echipajul unei nave spațiale prin cosmos, în căutarea Marii Comete Albe, ca să o distrugă. Teatrul respectiv i-a răspuns că nu … Read More ›

Primăvara eroului

În primii ani de facultate aveam în programă, printre altele, și materia dragă inimii mele, respectiv Istoria. Era o materie care-și găsise cu greu loc printre materiile inginerești, iar asta doar pentru că putea fi un eficient instrument de propagandă. De aceea se finaliza cu un colocviu, practic cu o lucrare scrisă, ceea ce ne … Read More ›

Să nu uiți, Darie!

În sală oamenii începeau să intre în grupuri de câte doi-trei, impulsionați de către activiștii ce ieșiseră afară special pentru asta. Cei mai în vârstă se așezau repede mai în spate, cât mai departe de prezidiu, pe baza experienței de ani de zile. Cei tineri se plimbau ușor dezorientați prin salăa, căutând un loc unde … Read More ›

Hai să bem, cu voie bună!

Adunarea ​Gălăgia devenea din ce în ce mai mare, iar mulțimea din ce în ce mai numeroasă și zgomotoasă. Vocile oamenilor se întretăiau și se amestecau în arșița nopții. Bărbații vorbeau de agricultură, despre ruși și americani, precum și despre fotbal. Femeile epuizaseră discuția despre sărbătorile cu cruce roșie din calendar, așa că se apucaseră … Read More ›

A lu Fodoroiu

Cling-cling! Cling-cling! Soneriile bicicletelor răsunau vesel, atenționȃnd rarii plimbăreți ce se mișcau pe trotuar să se dea la o parte din fața celor doi băieți, aflați în misiune. Trotuarele la Obrejița, de pe strada principală, erau făcute din pământ bătătorit bine, iar spațiul dedicat lor fusese obținut ciupind teren din grădinile oamenilor cu case la … Read More ›

Minirecviem pentru un Jedi Master

Pomenește-mă și voi trăi! (inscripție de pe un sarcofag egiptean) ​SanctuarulBăiatul călca cu sfială peste pragul bibliotecii, după ce glasul doamnei Văraru se auzea prin placajul acesteia, îndemnându-l să intre. Făcea doi pași înăuntru și se oprea, temător și emoționat totodată. Vederea sutelor de cărți răspândite pe rafturi îi cauza mereu un moment de blocaj, … Read More ›

Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul…

Activitatea de la începuturi  în multinaționala de asigurări de viață era o permanentă sursă de veselie pentru unii dintre noi. Eram o echipă faină, cu mulți oameni inteligenți, puși pe treabă dar și pe glumă. Instrumentul nostru de bază era telefonul, asta și pentru că eram într-o permanentă goană după clienți. Esențial era pentru noi … Read More ›

Un pas mic pentru om…

-Paraschive, ai grijă de băiat, că eu am plecat la SMT! Legănând ușor în mâna dreaptă galeata de tablă proaspăt clătită, Axinia se îndreptă spre stradă. Trase într-o parte, dar nu prea mult, poarta închipuită din câteva scânduri bătute cruciș peste niște leațuri de lemn, în prag de putreziciune și unele și celelalte. Își strecură … Read More ›