“Pentru un român care știe a citi, cel mai greu lucru este să nu scrie.” – I. L. Caragiale
Am fost la Moromeții 2. Încep prin a spune că în mod categoric filmul merită văzut. Mai ales că de imagine se ocupă Vivi Drăgan Vasile, care va reuși să vă surprindă de multe ori cu modul în care camera spune povestea. Am avut chiar senzația că unele persoane mai tinere din sală nici n-au … Read More ›
Văzându-l zilele trecute la tv pe musiu Vosganian, zis Plângăciosu’, mi-am adus aminte că la un moment dat respectivul, refuzat de Bruxelles pentru postul de comisar european, a fost și Ministru al Economiei. Iar asta mi-a reamintit o întâmplare pe care e musai să v-o spun, mai ales că mă pune într-o lumină favorabilă. Căci … Read More ›
Mă întreabă un tânăr IT-ist, în vârstă de 24 de ani, deunăzi: -Auzi, măi, voi pentru ce ziceți că ați făcut revoluția aia de acum 30 de ani, cu care vă tot lăudați? -Pentru ce? Păi în primul rând ca să scăpăm de șleahta de ticăloși, activiști și securiști, analfabeți cu diplome, care ne conduceau. … Read More ›
Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd o viloaie pătrățoasă, P+2, fără pic de curte, și vopsită în cel mai urât maro căcăniu din sistemul nostru solar, îmi vine brusc să vomit! Hai, nu vă faceți că nu știți ce este acela maro căcăniu! Și dacă nu știți, numele este suficient de sugestiv … Read More ›
Ziua de toamnă, deși promitea să fie frumoasă, începuse cu un frig înțepător și o umezeală sâcâitoare, ce-ți pătrundea prin haine, până la oase. Zgribulit într-un colț al banchetei, Băiatul își aștepta rândul la jocul de cărți. Erau șase inși, dar jucau jocuri care nu permiteau mai mult de patru jucători. Momentan jucau șeptică, iar … Read More ›
Văd tot mai des festivismul românesc de conveniență în plină acțiune, conform unui străvechi obicei, găsind în orice an calendaristic un motiv de sărbătorire a ceva. 124 de ani de la nașterea lui… 88 de ani de la moartea lui… Și să nu uităm celebra de acum sărbătorire a 2050 de ani de la înființarea statului … Read More ›
Cum să faci ca să scrii despre viața dintr-un univers concentraționar, dar cu toate acestea cititorul să nu poată lăsa cartea din mână? Iar uneori chiar să zâmbească, la întâlnirea unei trimiteri mascate la realitatea cotidiană, sau la o răsucire de situație neașteptată, demnă de numele de familie al autorului (Bodor, care înseamnă și „a … Read More ›
Prima dată m-a frapat titlul. Câșlegi într-un picior. Am răscolit prin memorie, să-mi amintesc sensul exact al cuvântului câșlegi. La naiba, era ceva din latină, legat de post, mi-am spus. Bătrânii, pe la țară, îl mai foloseau, extrem de rar însă. Dex-ul m-a salvat: „interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot … Read More ›
Ani de zile am trecut pe strada Ecaterina Varga din Constanța, mai ales când mergeam la o librărie prețuită, sau la unul dintre localurile Primăriei. Sincer, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost femeia respectivă, și pentru ce fapte deosebite i s-a păstrat numele pe indicatoarele stradale. Declicul s-a produs când am văzut în … Read More ›
Stau și mă întreb dacă Dezső Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dădea rateuri, în care mintea nu răspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mă întreb asta pentru că până acum am citit trei cărți ale sale, una mai bună decât alta. … Read More ›